Middle East atemporal

mai 10, 2013

Propaganda holocaustică: un gheşeft super-abject

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 6:42 pm

România, pe care cei mai mulţi evrei cinstiţi o resping. Menţionăm şi fondul de arhivă Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti, constituit în 1947 pe baza unei anchete efectuate de Congresul Mondial Evreiesc asupra tuturor familiilor de evrei din România (cu preponderenţă în Transilvania), care au avut de răspuns unui chestionar cu peste 80 de întrebări referitoare la intervalul 1939-1944. Acest fond de documente a fost scos din circuitul public sau al cercetării ştiinţifice. Se pare că a fost distrus… Cu cât se întârzie restituirea manuscrisului Memoriilor lui W. Filderman către Academia Română, cu atât mai mari sunt şansele ca textul original al Memoriilor lui Wilhelm Filderman să fie şi el falsificat sau distrus.

Dorim ca protestul nostru să ajungă la cunoştinţa opiniei publice mondiale, a organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale dedicate adevărului, păcii şi bunelor relaţii dintre popoare şi state. Dorim să cunoaştem punctul de vedere al evreilor, lideri ai evreimii mondiale sau oameni de rând, al căror respect faţă de victimele Holocaustului trebuie să fie garanţia corectitudinii cu care acest subiect este abordat de autorităţile evreieşti, din Israel sau de aiurea. Considerăm căorice încercare de tăinuire, falsificare sau distrugere a documentelor legate de Holocaust este dovada lipsei de respect şi de compasiune sinceră pentru victimele Holocaustului.

Cerem organizaţiilor oneste civile din Israel, liderilor religioşi şi cercurilor academice evreieşti să se pronunţe public în această chestiune, a Memoriilor lui W. Filderman, şi să ofere cât mai repede soluţia impusă de regulile normalităţii, ale onestităţii şi legalităţii: restituirea către Academia Română.

În numele colegilor din Uniunea Vatra Românească,
Ion COJA
Bucureşti, 15 iunie 2007

http://ro.altermedia.info/opinii/propaganda-holocaustic-un-gheeft-super-abject_7658.html

Diversiunea Holocaustului (1) Fred Leuchter

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 6:14 pm

 

Zyklon B
Raport întocmit în anul 1988

Introducere

În februarie 1988 am fost contactat de Dr. Robert Faurisson din partea domnului Ernst Zündel şi mi s-a solicitat să investighez şi să evaluez din punct de vedere ştiinţific fostele crematorii şi presupusele camere de gazare folosite de nazişti în Polonia, să prezint o opinie inginerească privind fezabilitateaşi eficacitatea lor. După o întâlnire cu domnul Zündel, cu avocatul apărării Douglas H. Christie şi cu membrii personalului, unde s-a discutat proiectul, mi s-a spus că rezultatele mele vor fi folosite în procesul împotriva lui Zündel, care compărea atunci în faţa instanţei din Toronto. Înţelegând aceasta, s-a stabilit că investigaţia va include Auschwitz, Birkenau şi Majdanek (Lublin), toate crematoriile şi presupusele camere de gazare asociate. Am acceptat propunerea şi pe 25 februarie 1988 am condus o echipă de investigatori în Polonia. Această echipa a fost compusă din mine, soţia mea Carolyn Leuchter, domnul Howard Miller, secretar; domnul Jurgen Neumann, cameraman şi domnul Tjadar Rudolph, interpret de limba polonă. Ne-am întors pe 3 martie 1988 după ce am inspectat instalaţiile respective de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek. Prezentul raport şi constatările mele sunt rezultatul acestor investigaţii realizate în Polonia.

Scopul

Scopul acestui raport şi investigaţia pe care se baza acesta era de a determina dacă presupusele camere de gazare şi crematoriile din cele 3 locaţii din Polonia, şi anume Auschwitz, Birkenau şi Majdanek, ar fi putut fi folosite conform descrierii din literatura despre Holocaust. Scopul includea investigaţii şi inspecţii la instalaţiile fizice, construcţia acestor instalaţii şi o descriere a procedurilor folosite la aceste instalaţii, pentru stabilirea cantităţilor de gaz folosite, a timpilor implicaţi în proceduri (execuţie şi aerisire), dimensiunile fizice ale camerelor relativ la numărul de ocupanţi şi procedurile şi timpii implicaţi în manipularea şi incinerarea cadavrelor, cu intenţia de a determina credibilitatea şi veridicitatea rapoartelor operaţionale nesusţinute. Acest scop nu include determinarea numărului de persoane care au murit sau au fost omorâte prin alte mijloace decât gazarea sau cum a avut loc Holocaustul. Nu este deci intenţia autorului să redefinească Holocaustul în termeni istorici, ci doar să ofere o dovadă şi informaţii ştiinţifice obţinute la faţa locului, să prezinte o opinie pe baza tuturor datelor ştiinţifice, tehnice şi cantitative disponibile legate de scopul şi utilizarea presupuselor camere de gazare şi a crematoriilor de la locurile investigate.

Preambul

Investigatorul principal şi autorul prezentului raport privind proiectarea şi construirea echipamentelor pentru execuţii a lucrat în mod specific şi a proiectat astfel de echipamente în Statele Unite, folosite la execuţia condamnaţilor cu ajutorul cianurii de hidrogen gazoasă. Investigatorul a inspectat instalaţiile de la Auschwitz, Birkenauşi Majdanek, a efectuat măsurători, a prelevat probe, a analizat schiţele şi literatura privind procedurile privind camerele de despăduchere Degesch, gazul Zyklon B şi materialele privind procedurile de execuţie. Multe dintre aceste materiale au fost literatura achiziţionată şi consultată la locaţiile din Polonia, inclusiv copii ale desenelor originale ale Krematoriilor I, II, III, IV şi V.

Amploare

Acest studiu include o inspecţie fizică şi date cantitative obţinute la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek, literatura furnizată de oficialii de la cele trei muzee, planşe ale Krematoriilor I, II, III, IV şi V obţinute de la muzee, materiale legate de camerele şi instalaţiile de despăduchere Degesch (inclusiv echipamente şi proceduri pentru gazul Zyklon B), o descriere a procedurilor operaţionale de la aceste instalaţii şi probe luate de la Krematoriile investigate. În plus, la realizarea acestui raport au fost folosite date constructive ale camerelor de gazare din S.U.A., proceduri operaţionale provenind din experienţa investigatorului în domeniu, precum şi o investigare a crematoriilor şi procedurilor din S.U.A.. Utilizând toate aceste date, investigatorul şi-a concentrat studiul pe determinarea:
(a) posibilităţii presupuselor camere de gazare de a realiza execuţia în masă a unor oameni, prin folosirea gazului Zyklon B la Auschwitz I şi Birkenau şi a monoxidului de carbon şi/sau Zyklon B la Majdanek;
(b) posibilităţii crematoriilor investigate de a incinera presupusul număr de cadavre în perioada de timp dată.

Rezumat şi constatări

După studierea literaturii disponibile, examinarea şi evaluarea instalaţiilor existente la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek, cunoscând criteriile de proiectare ale funcţionării camerelor de gazare, după investigarea tehnologiilor de incinerare şi inspectarea crematoriilor moderne, autorul constată că nu există nici o dovadă la instalaţiile despre care se afirmă că sunt camere de gazare. În plus, constată că din cauza construcţiei şi a realizării acestor instalaţii, acestea nu puteau fi folosite ca şi camere de gazare. Mai mult, o evaluare a instalaţiilor de incinerare produce dovada concludentă care contrazice presupusul număr de cadavre incinerate în perioada de timp dată. În consecinţă, în opinia autorului, nici una dintre aceste instalaţii nu a fost folosită vreodată la execuţia unor oameni, iar crematoriile nu ar fi putut suporta pretinsul număr de cadavre incinerate care li se atribuie.

Metodologie

Procedurile folosite în acest studiu şi analiza ştiinţifică care au generat acest raport au fost următoarele:
1. Studiul general al materialelor disponibile.
2. Inspecţia pe teren şi examinarea instalaţiilor, care a inclus prelevarea datelor fizice (măsurătorişi informaţii constructive) şi o probă de material (cărămidă şi mortar) care a fost trimisă în SUA pentru analize chimice.
3. Analiza datelor logistice vizuale şi înregistrate pe teren.
4. Compilarea datelor obţinute.
5. Analiza informaţiilor dobândite şi compararea acestor informaţii cu informaţiile şi cerinţele cunoscute şi dovedite, de proiectare, procedurale şi logistice, pentru camerele de gazare şi crematoriile actuale.
6. Analiza chimică a materialelor prelevate de pe teren.
7. Concluzii pe baza dovezilor obţinute.
- Va urma -
Sursa: World War II[1]
——————————————————
[1] http://razboimondial.blogspot.ro/

 

http://www.art-emis.ro/analize/1581-diversiunea-holocaustului-1.html

Siria la un pas de declaratie de razboi. Putin ameninta direct Israelul

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 12:10 pm

Adjunctul ministrului de externe sirian Faisal Mekdad a declarat duminica, ca atacurile israeliene asupra unor obiective de pe teritoriul sirian sunt o declaratie de razboi la adresa tarii sale. In acelasi ton cu declaratile adjunctului ministrului de externe sirian, presa iraniana si cea ruseasca anuntau posibile atacuri asupra Israelului venite din partea Hezbollah si nu numai, in cazul in care atacul din zona Damascului s-ar repeta. In acelasi timp surse rusesti au indicat ca presedintele Sirian Bashar Assad a fost pe punctul sa declare razboi, in mod oficial, Israelului. Russia Today a anunta ca in atacul israelian de duminica, pierderile in vieti omenesti de partea siriana au fost enorme: 300 de morti si alte sute de raniti internati in spitalele din zona. Forta explozilor din zona Barzeh (in nordul Damascului) a provocat o unda de soc in sol echivalenta cu un cutremur de magnitudine 4.

Desi in urma acestor atacuri Israelul si-a pus iarasi in cap lumea araba, rezultatele sunt extrem de neconvingatoare, si ma refer aici la traseul armelor din Iran si Siria catre Hezbollah, traseu care n-a avut prea mult de suferit in urma loviturilor aeriene israeliene de duminica. Bineinteles ca problema principala a israelienilor este alaturarea rachetelor Fatah-110 cu raza medie si a incarcaturilor chimice siriene, iar cum autoritatea guvernului de la Damasc este foarte subreda, o astfel de “adunare” poate crea haos in Israel.

Din pacate pentru Ierusalim, pe langa inutilitatea lovituri, doua tari au raspuns destul de agresiv, deocamdata doar la nivel declarativ. Daca in privinta Teheranului nu este nici o surpriza majora, atitudinea Moscovei este macar nelinistitoare pentru israelieni. Nu numai ca Moscova a condamnat atacul, dar a facut-o prin vocea presedintelui Vladimir Putin care, in mod direct si fara echivoc, a amenintat Israelul. Astfel Vladimir Putin i-a spus de la Shanghai, primului ministru israelian, Binyamin Netanyahu, ca Rusia nu va mai tolera un alt atac asupra Siriei si daca acesta se va intampla totusi, Rusia va riposta imediat!

Tonul si termenii ultimativi folositi, sunt un lucru extrem de rar in limbajul diplomatic international, iar faptul ca aceste lucruri au fost declarate direct premierului Netanyahu, arata gradul de enervare al Moscovei fata de atacul israelian. Probabil ca Israelul nu a fost pus la colt de foarte mult timp la modul in care a facut-o Putin duminica.

Bineinteles ca declaratile Moscovei trebuie luate foarte in serios, Rusia nu este orice tara pe care Israelul sa-si permita s-o enerveze prea tare. Deocamdata Vladimir Putin nu a spus in mod explicit ce anume va face daca Israelul va continua atacul, dar a declarat ca a dat deja ordin sa fie accelerata dotarea trupelor siriene cu tehnica de varf.

Surse militare au indicat insa ca presedintele rus facea referire la trimiterea in Siria de sisteme antiaeriene rusesti S-300 si de rachete balistice tactice Iskander, rachete pe care sistemele israeliene anti-rachete ar avea sanse pur teoretice sa le intercepteze.

Declaratile facute de Vladimir Putin au survenit in timpul unei convorbiri telefonice pe care presedintele rus, aflat in China, a avut-o duminica, imediat dupa atacul asupra Damascului, cu PM-ul israelian. Ce anume i-a raspuns Netanyahu inca nu stim, insa in mod clar nu a fost foarte bucuros de avertizarile dure ale Moscovei.

Mai mult decat atat Putin a tinut sa-i precizeze lui Netanyahu, ca Moscova nu va permite nimanui sa-l rastoarne pe Assad! Nici Israelului, nici SUA, nici Turciei, iar orice nescocotirea a dorintei Moscovei va avea consecinte foarte dure. Astfel Putin a simtit nevoia sa-i aduca aminte premierului israelian ca sunt anumite diferente, foarte consistente, intre vocea Rusiei si restul lumii, si ca Israelul ar face bine sa-si bage bine in cap aceste lucruri simple!

Din surse rusesti aflam ca militari sirieni se afla deja in Rusia in pregatire, pentru operarea sistemului S-300, iar aceasta este foarte avansata. Trimiterea de sisteme AA moderne catre Damasc nu are legatura doar cu atacul israelian, ci intr-o masura chiar mai mare, cu posibila decizie a administratiei Obama de a interveni direct in Siria, prin trimiterea aviatiei.

Liderii rusi au luat in ras zvonul precum ca in Siria armata guvernamentala ar fi folosit arme chimice si au avertizat, pe mai multe voci, SUA si pe aliatii sai sa lase circul cu armele chimice siriene, pe idea ca faza cu Irakul a mers doar o data. Rusia si-a intetit, intr-un mod extrem de agresiv, tirada impotriva interventilor americane si israeliene in Siria si a anuntat pe toate canalele posibile ca de aceasta data Moscova nu numai ca nu va da inapoi, dar dimpotriva va spijini Damascul cu cele mai moderne arme rusesti. Iar China este si ea alaturi de Rusia in aceasta privinta.

Si bineinteles ca tot scandalul din jurul Siriei are ca scop secundar, sau poate chiar ca scop principal, Iranul! In mod sigur daca sistemele S-300 si Iskander ar ajunge in Siria, este ca si cum Moscova le-ar trimite direct la Teheran.

Rusia nu mai accepta sub nici o forma sa piarda aliati si teritorii, iar incordarea muschilor in Siria poate fi doar o repetitie cu public pentru adevarata miza a crizei din lumea araba: Iranul. Ori Iranul este practic in curtea Moscovei, iar daca rusii decid ca Teheranul nu va cadea, Israelul si SUA ar face bine sa-si pregateasca foarte multi saci negri din plastic, daca se hotaresc totusi sa dea in iranieni.

Sursa: Debka via Rumania Military

Siria: Empire Strikes Back

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 5:49 am

 

By Truthout.org

By Truthout.org

 

“My opponent’s reasoning reminds me of the [man] who, being asked on what the world stood, replied, `On a tortoise.’ But on what does the tortoise stand? `On another tortoise….There are tortoises all the way down.” –Joseph Barker (1854)

 

Given recent military gains for the Syrian regime, obituaries of dictator Bashar al-Assad have proved exaggerated and that gives the Obama Administration a big problem.

U.S. strategy, and that of the West and international organizations, has been based on two ideas that have proven to be wishful thinking:

–Assad and the opposition would make a deal and so everything could be settled nice and diplomatically. This was absurd.

–The rebels would defeat Assad without direct Western intervention. So far, while the rebels have made gains, the regime is now on the counter-offensive. Up to 5000 Hizballah troops, better organized than the rebels, have entered Syria to fight for the regime. They are acting in self-interest to protect Shia villages and keep their military supply lines open. (Incidentally, Hizballah is using Syrian- and Iranian-provided weapons that the United States and UN promised Israel they would block them from obtaining back in 2006.)  It could take two years or more for a rebel victory and even then it isn’t assured.

One reason for the regime gains is that it has more reliable allies. Who would you rather have behind you, Russia, Iran, Iraq, and Hizballah or the United States, EU, UN, and Arab League? Silly question, isn’t it?

But the second civil war—the one within the rebel side–looks just as bad.  Who would you rather have behind you: the United States, Qatar, Saudi Arabia, and Turkey—as the Islamists have had until quite recently when the Americans started waking up—or the moderate rebels who have had….nobody. The U.S. government suddenly discovered that it has helped put advanced weapons into the hands of al-Qaida and other Salafist groups? Obama isn’t bothered by arming the Muslim Brotherhood.

Now comes a dramatic development. The opposition’s claim that the regime used sarin, a deadly nerve gas. Israeli intelligence confirmed that somebody used sarin; the Obama Administration at first denied it. A couple of days later, however, the U.S. government changed its view.

Obama previously stated that the government’s use of nerve gas was a “red line” that would trigger escalated American intervention. Once the U.S. government admitted that nerve gas had been used, however, he said that the international community would have to reach the same conclusion before he would do anything. But who used the nerve gas? UN investigators areconcluding that the rebels might have used it.  I am no expert but I think it is possible that this is true on the following basis: The attack was on a very small scale in a non-critical area of fighting. If the Syrian government was going to use chemical weapons it would be in a critical battle where victory was imperative and there were lots of enemy soldiers to kill and to terrify. This is what happened in the Iran-Iraq war.

Again, I want to stress that I am not claiming to know which side did it in a conflict where events are often mysterious and it is hard to be certain whether, for example, a claimed massacre did take place. There are no good guys, if we’re speaking of the two sides in general. Instead, there are lots of victims, terrified people, and very brutal guys. If the rebels are staging atrocities, too, and the results are likely to be messy, what do you do?

So here’s the situation: Obama has painted himself into a corner regarding a two-year-long civil war in which more than 70,000 people have been killed. He understandably doesn’t want to intervene and now a new element is added. For finally his government came to a realization that the forces they have been backing were radical Islamists from the Muslim Brotherhood and even more extreme Salafist groups. The moderates were neglected, even rudely shoved aside. And now it is too late—though official policy pretends otherwise—to boost the moderate rebels.

Of course, the Obama Administration can do little things, send more non-lethal aid, urge the Qataris and Saudis to supply more weapons, and train the moderates it can find in the hope that they can stand up to the Islamists. But military intervention or even a no-fly zone, anything that will change the situation decisively? Nope.

Suppose, however, that the Obama Administration does decide to arm the rebels directly or with even more supplies? Who will get the weapons? Only certified non-Islamists? Will any weapons go to Kurdish nationalists? No. That would anger Turkey. How about to anti-American, antisemitic, ruthless Salafist groups who aren’t al-Qaida but view the al-Qaida forces as a respected ally? Would recipients have to sign a pledge that they would not pass weapons to their al-Qaida allies? What happens when it is proven that American weapons are in the hands of Syrian al-Qaida? What happens when it is shown that American-provided weapons are used to massacre Christians or Alawites?

So the Obama Administration is forced to choose between the following two options:

–Get involved in a civil war in order to place a radical anti-American government in power. Surely it remembers how things didn’t work out so well for its predecessor regarding Iraq, not to mention that the United States is running out of money and the public doesn’t want another new war.

–Stand by and watch the Iranian-led bloc chalk up a victory at least for a while. U.S. international credibility would take another blow as everyone in the region watched and judged. Hundreds of thousands of people will be killed.

On top of all this, there has been a major riot among Syrian refugees in southern Turkey. Both Turkey and Jordan have been overwhelmed by refugees. A Jordanian recently joked that there are so many such people that the majority of the population in Jordan might soon be Syrian.

There is no good alternative. The Christians, Druze, Alawites, and even some of the urban Sunni middle and upper classes want Assad to win because they are afraid of the Islamists. Yet in strategic terms the weakening of Tehran and Hizballah by Assad’s fall is by a small margin better for U.S. interests. The official Free Syrian Army and the handpicked exile leadership–headed by a mild version of a Muslim Brotherhood supporter long resident in Texas–are of no real importance on the ground though their doings fill the Western news.

This is the mess faced by the Obama Administration. It could have been avoided if the president had understood from the start that he should have supported moderate, not Islamist forces. using covert operations and even helping local warlords and pious Syrian traditionalist  forces.  Instead, before the civil war broke out he first backed the radical regime in Syria, America’s enemy and Iran’s client state, and then only when the revolt made that stance impossible he switched to the rebels, empowering the opposition Islamists every step of the way.

But then he didn’t want to do what his predecessors would have done. Curiously, Obama believed that Islamist rule is good because it would moderate the radicals, deter terrorists from attacking America, and make enemies into friends. In Syria today there is no good choice. No matter which side wins—the Syrian regime as part of the Iranian bloc of Shia Islamists or the rebels as part of the Muslim Brotherhood bloc of Sunni Islamists—the winners will be radical Islamists. In fact, if Assad creates a fortress in the Alawite region of the northwest stretching down to Damascus, it will be both varieties of Islamists simultaneously.

It is a tragedy. I remember when I met a Syrian democratic dissident about three years ago and as he was leaving to return home he asked me, “Do you think there will ever be real democracy in Syria?” I choked up because I didn’t want to lie to him. He saw my expression and said sadly, “Well, perhaps in my childrens’ time.” For a while, hope sprung up that the country might undergo a transformation. The conservative periphery rose up against the centers of power that had so long oppressed it. These people were pious Sunni Muslims angry at decades of a regime that was a combination of secularist dictatorship and Alawite (supposedly Shia Muslim) ethnic domination. They might have found a relatively moderate leadership, as happened in Iraq.

Yet that just didn’t happen. The West failed to get behind potential leaders; the Islamists were better organized and more willing to sacrifice their lives. It could well be argued that if anyone has to win it should be the rebels since that would be a devastating defeat for Iran and Hizballah, because also the Sunni Islamist bloc lacks a patron to finance an aggressive anti-Western, anti-Israel program and to supply arms for it. But can one be enthusiastic about those who want to impose a new dictatorship, carry out ethnic massacres, include al-Qaida, and might even use nerve gas to make propaganda?

Sadly, the truth is that there are Islamists all the way down.

http://www.gloria-center.org/2013/05/syria-the-empire-strikes-back/

Why deny? A Christian Jew explains “Holocaust denial”

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 5:29 am

According to Dr. Nick Kollerstrom, many thousands of people in Germany (though not six million – yet) have been imprisoned for expressing politically-incorrect views.

WANTED – A psychiatric diagnosis of Nazi holocaust denial.

That was the title of a recent article by Alan Hart, author of the brilliant Zionism trilogy.  With that piece, Alan started a controversy by wondering whether “holocaust deniers” are mentally ill.  Listen to my discussion of this topic with Alan Hart at http://www.americanfreedomradio.com/archive/Truth-Jihad-32k-021513.mp3 .

Obviously, some holocaust revisionists do harbor anti-Jewish prejudice. But just as obviously, many don’t.

Can a sane, unprejudiced person “deny the Holocaust”?

As much as I admire Alan Hart, I think he used a fallacious ad-hominem argument in lumping “holocaust deniers” together and suggesting they all need psychiatric diagnosis. That’s the kind of argument Fox News hosts use against people questioning 9/11.

I understand why Alan lashed out. A few of the comments here at Veterans Today (which has by far the best comment section, overall, of any news outlet anywhere) drip with visceral hatred of Jewish people. Alan was offended, got into a couple of typical internet flame wars, and unloaded.

Michael Korn, a Jewish Christian and an old friend from the Muslim-Jewish-Christian Alliance, answered Alan by explaining why some of his German friends question the Holocaust. Like David Cole, who recently re-emerged into public view, Michael is obviously of sound mind, highly intelligent, and a critic of some aspects of current “tribal Jewish policy” – which does NOT make him a “self-hating Jew.” On the contrary, Korn and Cole seem to be sufficiently at ease with themselves to contemplate issues that make insecure people nervous.

Here is Michael Korn’s open letter to Alan Hart.

A Response to Alan Hart’s “WANTED – A psychiatric diagnosis of Nazi holocaust denial.

by Michael Korn

Mr Hart,

I am a Jewish believer in Jesus. I was raised in the USA and moved to Israel after college where I lived as an ultra-Orthodox Jew for 18 years. I was baptized by South African missionaries on 20 June 2000 in Israel.

Recently I have had some correspondence with Germans who have shared their perspective on the Holocaust and WWII. I think I might be able to provide you with some answers.

First, these Germans believe that Hitler was a genuine patriot who wrought miracles for a German society that had been devastated by the punitive financial terms of the Versailles Treaty.

Second, they are incensed that Jews, who comprised less than 1% of the German population in those days, virtually controlled the entire German economy.

Third, they consider that Germany herself suffered a Holocaust of intensive Allied firebombings of German civilian cities from the very outset of the war. The book Human Smoke documents Churchill’s murderous crusade against German civilians in nighttime bombings that lasted for six months before Germany finally retaliated with the battle of Britain. The Jewish Holocaust narrative does not make room to even acknowledge this holocaust or those inflicted on Imperial Japan by American bombers. Jews act as though their 6 million suffered more than the global community’s 60 million and are the only casualties worth acknowledging.

Fourth, they considered the well publicized efforts of Jewish groups to boycott Germany throughout the 1930s to be an act of economic warfare and thus deemed all Jewish civilians in occupied Europe to be potential enemies of the state who should be imprisoned just as the Americans incarcerated ethnic Japanese.

Fifth, they know of the transfer agreement between Hitler and Zionist groups. Hitler tried to facilitate Jewish immigration to Palestine which was in fact impeded by the British throughout the 1930s.

Sixth, they believe that the bulk of the suffering of Jewish concentration camp prisoners was due to Allied bombing that destroyed German infrastructure and made food medicine and other essentials for life unavailable.

Seventh, they believe that Hitler heroically tried to stop the USSR from invading and conquering all of Europe at tremendous personal loss and suffering to German forces, an act of sacrifice that the Holocaust enforcers totally ignore.

Eighth, they do not believe there were homicidal gas chambers, claims about which have been used to unfairly demonize and degrade German culture and civilization that they proudly believe to be the most advanced in the world. Books such as The Chamber by John Grisham lend weight to this claim by exposing the extremely hazardous process of executing just one prisoner by poison gas in an American gas chamber.

Sincerely,
Michael Korn
Believer in Jesus the Jewish Messiah and Savior of the World.

PS Please examine the information from Mr. Grisham’s book, posted in the second comment on this article (see comments section below.)

This account in Grisham’s novel The Chamber pretty much puts the nail in the coffin of the claim about homicidal gas chambers.

But before you read it, let me state clearly to you that even if the conventional account about the Holocaust is true, I really don’t care about it. This is because compared to the threats that we all face on planet earth, the Holocaust is a minor tragedy.

Also Jewish groups have blown the Holocaust out of proportion by exaggerating the significance of their own suffering and denigrating that of others, who in fact suffered much more.

Also Hitler was God’s instrument to vacate the Jews from Europe and to create a Jewish State, something you have told me you support. Israel should erect a statue of Hitler and put it in their Kenesseth building or next to the Western Wall.

Also Jews have tried to substitute their suffering for that of Jesus Christ, the only Jew worth venerating and adoring. Jesus loves us but Jews hate those who pay tribute to them thus exacting ever increasing amounts of reparations and war guilt booty.

Also Jews deny the other very real Holocausts that occurred during WWII, in the fire bombings of German and Japanese cities that caused millions of deaths.

Finally, as a Christian believer, surely you recognize that Jewish people have an account to settle with their Creator for continuing to denigrate His Son Jesus. If Hitler was God’s instrument of wrath, who are we to soften the blow?

Now kindly read on the excerpt from Mr. Grisham:

This is a really interesting exchange about a John Grisham book that inadvertently puts some of the claims of Holocaust Revisionists in a more favorable light.

Leonard Vincent is the chief attorney for the Mississippi Dept. of Corrections, whom Grisham thanks in his acknowledgements as being of great assistance in helping him prepare the background for the book.

Vincent substantiates the passage from the novel I have excerpted below as truthfully describing the incredible precautions necessary when executing a prisoner in an American gas chamber.

Given these precautions, how do you explain the claims of Jewish groups that the Germans would gas 100-200 inmates at a time and then other inmates were forced to immediately evacuate the gas chambers and cart off the bodies to ovens without any protective measures. Is this even possible?

Or is it the case that the prison officials simply erred on the side of caution and there is no real danger to come into direct contact with corpses gassed to death with cyanide?

 

http://www.veteranstoday.com/2013/05/09/korn/

Related Posts:
Holocaust History Denial: A Clear and Present Danger
9/11: Open Letter Challenge to ADL’s Abe Foxman
“Holocaust expert” David Cole Stein: Quintessentially Jewish – with a shred of integrity
Twitter Sabbath Goy of The Year Award….
Gilad Atzmon With Zeinab Assaffar On Al Mayadeen TV

 

 

mai 9, 2013

Syria Update: The Geopolitical Double Game

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 3:49 pm

Conflicting Moves Create the Intended ‘Smoke & Mirrors’

Just a cursory review of the latest developments in Syria is enough to make anyone dizzy. Well, not everyone- not those who pay attention to the chronology of events unfolding hourly and get past the smoke and mirrors created to obscure the real game and intentions. Let me start with the conclusion of the recent Kerry-Putin meeting in Russia this week.
The conclusion sold to the public at large for the purpose of adding smoke to the hall of mirrors on Syria is this [All Emphasis Mine]:
The United States and Russia agreed Tuesday to try to bring together the government of Syrian President Bashar Assad and the opposition for peace talks, signaling a potential breakthrough in long-stalled diplomatic efforts to end a bloody conflict that threatens to destabilize the entire region.
Lavrov said the U.S. and Russia were committed to a deal that would guarantee the “sovereignty and territorial integrity” of Syria and would follow the approach of a diplomatic agreement worked out by world powers last year.
Immediately after this maneuver, this same US Secretary of State turns around and makes the following move:
ROME – The Obama administration is providing $100 million in new Syria aid, U.S. officials said Wednesday, but the money is for humanitarian purposes only and not linked to any decision on arming Syrian rebels. The announcement will be made by Secretary of State John Kerry on Thursday in Rome, where his diplomacy includes a meeting with Jordan’s foreign minister, the officials said.
The new funds will help support 1.4 million Syrian refugees, including many in U.S. ally Jordan, and hundreds of thousands of other civilians still trapped by the violence inside Syria’s border. Total U.S. humanitarian assistance in the two-year war will climb to $510 million.
Well, we know where our financial aid has been going when packaged and designated for ‘Syrian Refugees.’ Don’t we? Think the militias and terrorists trained, fed, and groomed in Turkey and Jordan. Let me provide you with a better picture:
Sen. Bob Corker, R – Tenn., Sen. Corker speaks to the “CBS This Morning” co-hosts about the ongoing conflict in Syria, saying “more is being done on the ground (by the U.S.) than is known.”
And this:
The draft scheduled to be taken up in committee next week was introduced by Chairman of the Foreign Relations Committee Senator Robert Menendez. It seeks for the US to supply arms, military training and non-lethal aid to the opposition. The legislature also seeks to create a $250 million fund to aid the transition process in the country. The bill also aims to give Washington the power to impose sanctions on individuals involved in arms or oil transfers to Syria.
Of course we had this from Obama recently as well:
More recently, Mr. Obama has moved toward authorizing the U.S. to provide body armor and night-vision goggles to the rebels, and has revived the option of arming some rebel factions—a proposal he rebuffed last year.
And all this while our partner-in-conquests and wars is engaged in the following:
Exclusive: Britain has proposed “fully exempting” Syria’s National Coalition from a European Union arms embargo allowing rebels to be armed in order to protect Syrian civilians from a “likely” chemical weapons attack.
Add to that the United States full support for Israel’s two-day bombing … well, so much for the Kerry-Putin agreement on preserving Syria’s “sovereignty and territorial integrity.” A puff of smoke in the hall-of-mirrors on Syria.
Next, let’s pay attention to the supposed Kerry-Putin agreement on bringing Assad and the opposition to the table for a civilized dinner talk to hash out their differences. You see, according to the latest from the White House there will be NO Assad during this chit-chat dinner planned to hash out conflicts on Syria:
Spokesperson for the White House, Jay Carney on Wednesday noted that the United States pictured the future of Syria without Assad.
Carney also stressed that Syrian opposition will decide which components of Assad regime would be involved in transitional government.
“Our position doesn’t take into consideration Assad for the future of Syria; however, we are absolutely clear for the point that Assad has lost his legitimacy, and should step down. Additionally, Syrians should negotiate the structure of transitional cabinet, and should decide with which components of Assad regime they will work with,” also said Carney.
All right, let’s wade through this smoke-filled room: The Kerry-Putin agreement is on bringing Assad and the Opposition to the table while guaranteeing Syria’s current sovereignty and territorial integrity. Except … well, except there will be no Assad participating in this table-talk, there will be no respect for sovereignty and integrity of Syria in its present status, there will be hundreds of millions of dollars going to the arming of rebel-terrorist opposition, and there will be full US support for its proxies such as Israel to bomb the hell out of Syria. Have you had enough smoke? If not, let me add some more for you from another major US proxy:
The National Coalition for Syrian Revolutionary and Opposition Forces is set to meet in İstanbul this weekend to elect a new leader for the coalition and a new prime minister for the interim government. According to information provided by opposition sources, the coalition has decided to meet in İstanbul to elect a new interim premier to replace Ghassan Hitto, a Syrian-born American citizen who was elected for the position in mid-March.
The opposition sources noted that Ahmed Touma is one of the strongest candidates for the position. Touma served as general secretary of the Damascus Declaration for Democratic National Change, an initiative that was formed by Syrian opposition figures in 2005 and criticized the Bashar al-Assad regime for its authoritarian acts.
The sources said they also expected a new leader to be elected for coalition head Moaz al-Khatib’s post. Riad Seif and George Sabra, the two vice presidents of the coalition, and Burhan Ghalioun, former head of Syrian National Council, are the top candidates. Khatib resigned from his position for the second time late last month.
Some of you may confuse all this for an ultra-confused US policy and position on Syria. Let me assure you: the confusion, this entire smoke-and-mirrors stage, has been set up purely for the public at large. If you look closer and analyze further you’ll see that in the midst of all these inconsistencies there has been a pretty consistent theme:
We have been training and arming the Syrian opposition for over two years.
We have been engaged in psychological warfare against Assad for two years.
We have been creating false-scenarios and excuses implicating Assad – think the recent chemical weapons allegations; think highly publicized massacre allegations.
We have backed Israel’s operation in and bombing of Syria.
As for Russia, as speculated, not a peep on Israel’s latest bombing of Syria- That is, outside the cursory and customary statements issued by states urging caution. The US mainstream media has been playing up the supposed scoring by the US and how Kerry has ‘softened-up’ Putin on Syria. The followers of our website and analyses know perfectly well how that softening occurred with the Boston terror attack.
… Basically, the United States has been extremely consistent in action: carrying out overt and covert operations against Assad’s government. Do some neocons and critics consider these actions too mild and taking too long? But of course. Nothing like a Uber-Neocon-ic- Wet-Dream of heavy bombardment (even nuking) of pesky little governments standing in the way of US imperial pursuits. Sometimes, even for Uber-Neocons, good things come slowly. The bad news for us the public is that slow or not that inevitable conquest is about to come.

# # # #

Background Notes:

*You can check out our latest updates on this case here,  herehere , here and here.
** Sibel Edmonds on Operation Gladio Part IPart IIPart IIIPart IVPart V

by 
 
http://www.boilingfrogspost.com/2013/05/09/syria-update-the-geopolitical-double-game/#more-19934

Vladimir Putin ameninta direct Israelul

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 10:37 am

RUSSIA-PUTIN

Adjunctul ministrului de externe sirian Faisal Mekdad a declarat duminica, ca atacurile israeliene asupra unor obiective de pe teritoriul sirian sunt o declaratie de razboi la adresa tarii sale.

In acelasi ton cu declaratile adjunctului ministrului de externe sirian, presa iraniana si cea ruseasca anuntau posibile atacuri asupra Israelului venite din partea Hezbollah si nu numai, in cazul in care atacul din zona Damascului s-ar repeta. In acelasi timp surse rusesti au indicat ca presedintele Sirian Bashar Assad a fost pe punctul sa declare razboi, in mod oficial, Israelului.

Russia Today a anunta ca in atacul israelian de duminica, pierderile in vieti omenesti de partea siriana au fost enorme: 300 de morti si alte sute de raniti internati in spitalele din zona. Forta explozilor din zona Barzeh (in nordul Damascului) a provocat o unda de soc in sol echivalenta cu un cutremur de magnitudine 4.

Desi in urma acestor atacuri Israelul si-a pus iarasi in cap lumea araba, rezultatele sunt extrem de neconvingatoare, si ma refer aici la traseul armelor din Iran si Siria catre Hezbollah, traseu care n-a avut prea mult de suferit in urma loviturilor aeriene israeliene de duminica. Bineinteles ca problema principala a israelienilor este alaturarea rachetelor Fatah-110 cu raza medie si a incarcaturilor chimice siriene, iar cum autoritatea guvernului de la Damasc este foarte subreda, o astfel de “adunare” poate crea haos in Israel.

wDin pacate pentru Ierusalim, pe langa inutilitatea lovituri, doua tari au raspuns destul de agresiv, deocamdata doar la nivel declarativ. Daca in privinta Teheranului nu este nici o surpriza majora, atitudinea Moscovei este macar nelinistitoare pentru israelieni. Nu numai ca Moscova a condamnat atacul, dar a facut-o prin vocea presedintelui Vladimir Putin care, in mod direct si fara echivoc, a amenintat Israelul. Astfel Vladimir Putin i-a spus de la Shanghai, primului ministru israelian, Binyamin Netanyahu, ca Rusia nu va mai tolera un alt atac asupra Siriei si daca acesta se va intampla totusi, Rusia va riposta imediat!

Tonul si termenii ultimativi folositi, sunt un lucru extrem de rar in limbajul diplomatic international, iar faptul ca aceste lucruri au fost declarate direct premierului Netanyahu, arata gradul de enervare al Moscovei fata de atacul israelian. Probabil ca Israelul nu a fost pus la colt de foarte mult timp la modul in care a facut-o Putin duminica.

Bineinteles ca declaratile Moscovei trebuie luate foarte in serios, Rusia nu este orice tara pe care Israelul sa-si permita s-o enerveze prea tare. Deocamdata Vladimir Putin nu a spus in mod explicit ce anume va face daca Israelul va continua atacul, dar a declarat ca a dat deja ordin sa fie accelerata dotarea trupelor siriene cu tehnica de varf.

Surse militare au indicat insa ca presedintele rus facea referire la trimiterea in Siria de sisteme antiaeriene rusesti S-300 si de rachete balistice tactice Iskander, rachete pe care sistemele israeliene anti-rachete ar avea sanse pur teoretice sa le intercepteze.

Declaratile facute de Vladimir Putin au survenit in timpul unei convorbiri telefonice pe care presedintele rus, aflat in China, a avut-o duminica, imediat dupa atacul asupra Damascului, cu PM-ul israelian. Ce anume i-a raspuns Netanyahu inca nu stim, insa in mod clar nu a fost foarte bucuros de avertizarile dure ale Moscovei. Mai mult decat atat Putin a tinut sa-i precizeze lui Netanyahu, ca Moscova nu va permite nimanui sa-l rastoarne pe Assad! Nici Israelului, nici SUA, nici Turciei, iar orice nescocotirea a dorintei Moscovei va avea consecinte foarte dure. Astfel Putin a simtit nevoia sa-i aduca aminte premierului israelian ca sunt anumite diferente, foarte consistente, intre vocea Rusiei si restul lumii, si ca Israelul ar face bine sa-si bage bine in cap aceste lucruri simple!

Din surse rusesti aflam ca militari sirieni se afla deja in Rusia in pregatire, pentru operarea sistemului S-300, iar aceasta este foarte avansata. Trimiterea de sisteme AA moderne catre Damasc nu are legatura doar cu atacul israelian, ci intr-o masura chiar mai mare, cu posibila decizie a administratiei Obama de a interveni direct in Siria, prin trimiterea aviatiei.

as S300Liderii rusi au luat in ras zvonul precum ca in Siria armata guvernamentala ar fi folosit arme chimice si au avertizat, pe mai multe voci, SUA si pe aliatii sai sa lase circul cu armele chimice siriene, pe idea ca faza cu Irakul a mers doar o data. Rusia si-a intetit, intr-un mod extrem de agresiv, tirada impotriva interventilor americane si israeliene in Siria si a anuntat pe toate canalele posibile ca de aceasta data Moscova nu numai ca nu va da inapoi, dar dimpotriva va spijini Damascul cu cele mai moderne arme rusesti. Iar China este si ea alaturi de Rusia in aceasta privinta.

Si bineinteles ca tot scandalul din jurul Siriei are ca scop secundar, sau poate chiar ca scop principal, Iranul! In mod sigur daca sistemele S-300 si Iskander ar ajunge in Siria, este ca si cum Moscova le-ar trimite direct la Teheran. Rusia nu mai accepta sub nici o forma sa piarda aliatii si teritorii, iar incordarea muschilor in Siria poate fi doar o repetitie cu public pentru adevarata miza a crizei din lumea araba: Iranul. Ori Iranul este practic in curtea Moscovei, iar daca rusii decid ca Teheranul nu va cadea, Israelul si SUA ar face bine sa-si pregateasca foarte multi saci negri din plastic, daca se hotaresc totusi sa dea in iranieni. De pe Romania Military

 

http://www.frontpress.ro/2013/05/vladimir-putin-ameninta-direct-israelul.html

Syria: A Toast to Israeli State Terrorism

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 9:28 am

 

Made in the USA. (Photo: Julie Webb-Pullman)
Made in the USA. (Photo: Julie Webb-Pullman)

By Julie Webb-Pullman

 

While the United States peddled the threat of chemical weapon use to justify its arming of the ‘opposition’ in Syria, Israel destroyed a chemical research facility near Damascus which was allegedly developing such weapons – thus unleashing every single potentially-poisonous particle on the Syrian public.

 

Thus guaranteeing that regardless of whether there actually were chemical weapons being developed or manufactured, regardless of whether the Assad regime actually was intending to use them against the Syrian people, the Syrian people now HAVE been exposed – and in a totally uncontrolled fashion – to not only the known toxic effects of whatever was in the facility, but also to the unknown effects of the random mixing of such chemicals under conditions of extreme heat, and their dissemination who knows how far, causing who knows what extent of environmental and health damage.

 

Assad mustn’t be permitted to do it – but Israel can – and with US blessing.

Israel’s “right to defend its interests,” Obama immediately called it.

 

Others would call it a cold-blooded murderous attack on the Syrian civilian population.

Others would call it terrorism.

 

State terrorism.

 

Since the Twin Towers attacks in 2001, the use of pre-emptive strikes by both the US and Israel to ‘counter terrorism’ or ‘defend security interests’ have escalated to become the single most potent military threat to civilians anywhere on the planet.

 

Massacre after massacre of civilians by drones, by rockets, by misguided ‘targeted assassinations’ in Afghanistan, Gaza, Yemen, Saudi Arabia, Pakistan – the list goes on. The list of perpetrators, however, is short – only two. The United States and Israel.

 

Are such peremptory attacks permissible in international law?

 

No – international law is very clear on this. Article 51 of the United Nations Charter only allows military actions in self-defence when under direct attack.

 

Did Syria attack Israel?

 

No.

 

Did Syria make any kind of threatening military action towards Israel?

 

No.

 

Israel carried out an indefensible-in-international-law military strike in Syria causing direct – and very real – harm to a large civilian population.

A more clear – and potent – case of state terrorism would be hard to find.

 

Did the US condemn this act, which exposed Syrians to the very harm Obama was trumpeting around the world his intention to protect them from?

 

No.

 

He defended Israel’s attack.

 

A more clear – and potent – case of abject hypocrUSAy would be hard to find.

If the world is not to degenerate into a complete USraeli military dictatorship, the international community must act immediately to curtail this latest slide down the slippery slope of human rights derogation, where notions such as international law and due process are merely quaint antiquities, and self-determination a notion reserved solely for Yanqui and Zionist imperialists – or it won’t just be the end of the alphabet we have reached.

 

And for those in the US who doubt your country’s role in Israeli military activities, take a look at where your tax-dollars are going. Take a look at this photograph (above) of the remains of the rocket fired by an Israeli military plane at a building housing media agencies in Gaza in November 2012, destroying civilian property and persons. YOU are financing these atrocities. Yes, YOU.

 

You – and the United Nations – should be reminded of the UN General Assembly’s Measures to prevent and combat terrorism contained in the Global Counter-Terrorism Strategy of 2006, where it stated its resolve to “…find, deny safe haven and bring to justice, on the basis of the principle of extradite or prosecute, any person who supports, facilitates, participates or attempts to participate in the financing, planning, preparation or perpetration of terrorist acts…”

 

The world is waiting – especially all the Syrians just exposed to the cocktail of chemicals the US was claiming to protect them from, while defending Israel’s right to toast them.

 

- Julie Webb-Pullman is a New Zealand activist and writer currently based in Gaza. She has written on social and political justice issues for New Zealand Independent News website SCOOP since 2003, as well as for websites in Australia, Canada, the US, and Latin America, and participated in several human rights observation missions. She contributed this article to PalestineChronicle.com.

 

http://palestinechronicle.com/syria-a-toast-to-israeli-state-terrorism/#.UYtarcqy3lk

mai 7, 2013

REVIZIONISM

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 4:27 pm

Prof. George Pişcoci-Dănescu

– Domnule profesor, sunteţi cunoscut în calitate de director fondator al Librăriei Româneşti Antitotalitare din Paris. Sunteţi traducătorul, editorul şi autorul câtorva cărţi ce au entuziasmat pe unii şi revoltat pe alţii. Aţi tradus şi publicat în franceză filosofia lui Lucian Blaga, dar şi Miturile fondatoare ale lui Israel şi altele asemenea. În mai multe rânduri, dvs. şi librăria dvs. aţi fost ţinta unor atacuri cu caracter terorist.

– Atacurile s-au produs după apariţia cărţii amintite, Miturile fondatoare ale lui Israel, ce continuă să deranjeze oameni şi instituţii, inclusiv statul sionist israelian. Viaţa este o luptă pe toate planurile. À la guerre comme à la guerre. Viaţa a fost şi rămâne o luptă. Aceasta, însă, trebuie dusă după anumite reguli, fără de care lumea civilizată decade în sălbăticie.

– Vreţi să spuneţi că Franţa, Elveţia sau Germania, unde s-au produs şi se produc astfel de atacuri teroriste contra unor cărţi, autori sau librari-editori, sunt ameninţate de sălbăticie?

– Aceste ţări au ceva de ascuns. Pentru a ascunde acest „ceva“, Franţa, Elveţia, Germania şi alte ţări sunt capabile astăzi de orice, inclusiv sacrificarea popoarelor respective, carne de tun nu tocmai „cuşer“, s-ar putea spune! Rămâne de văzut dacă aceste popoare se vor lăsa căsăpite. La vremea lor, guvernanţi mai vechi, precum Ceauşescu, au crezut şi ei aşa ceva.prof.George_Danescu_Piscoci

Istoria nu s-a încheiat. Ea este în plină desfăşurare. Autorii cărţilor mincinoase din timpul lui Ceauşescu ar trebui puşi la stâlpul infamiei. Lucruri de nemărturisit, petrecute atunci în România şi în alte ţări, au devenit astăzi obiectul de studiu al unei noi ştiinţe sociale, pe care iniţiaţii o numesc infamologie.

Cele ce se petrec astăzi în Occident, faptul că în Franţa, Germania, Elveţia sau Statele Unite oamenii sunt persecutaţi şi închişi pentru ideile lor, reprezintă o cădere în barbarie care nu poate fi nici explicată, nici atenuată, nici scuzată de relativa opulenţă materială. Occidentul va pieri, probabil, înaintea Orientului. Viitorul omului ca om necesită pieirea cadavrului de minciună şi putrefacţie care a devenit Occidentul. Bătălia constă nu în a săpa groapa Occidentului; dimpotrivă: acesta poate, trebuie şi merită să fie salvat. Ameninţarea, însă, este reală, efectivă şi imediată, traversând inima şi mintea fiecăruia dintre noi; numele ei este Minciună! Trăim într-o lume de minciună. În ciuda eforturilor depuse, vreme de zeci de ani, de către nedemnii câştigători ai ultimului război mondial, de către multele guverne şi regimuri de maimuţoi Aliaţi, realitatea celor trei ani şi două luni de război românesc antisovietic just, de război antibolşevic şi anti-minciună nu a putut fi ştearsă din inima, nici din minţile românilor. Războiul nostru anti-minciună sovieto-franco-anglo-americană nu a încetat, de fapt, nici o clipă. El nu poate înceta decât prin dispariţia românilor ca popor de sine stătător. Ajungem astfel la problema revizionismului istoric contemporan.

– În ce constă revizionismul istoric? Cum aţi devenit dvs. revizionist?

– Fiecare îşi are drumul lui în viaţă. In ordine materială, gravitaţională, câteva zeci de kg de om nu cântăresc mare lucru în faţa zecilor şi sutelor de tone de mârlănie iudeo-judiciară, gata să mă strivească. Adevărul, însă, nu se cântăreşte cu legea gravitaţiei, nici cu sistemul metric, sistemele judiciare, ordonanţele de urgentă şi tribunalele excepţionale. Barbaria celor ce falsifică istoria constă în faptul că anulează relaţiile normale şi de drept dintre oameni, înlocuindu-le cu relaţii de violenţă, de forţă, de minciună! O lege precum O.U.G. 31/2002, care instituie obligativitatea idolatriei holocaustice şi transformă poporul român într-o bandă de asasini, este expresia minciunăriei instituite în lume de către nedemnii provocatori şi câştigători ai ultimului război mondial. A revizui aceste lucruri, a repune istoria pe făgaşul adevărului este de datoria oricărui om sănătos la minte. Cam asta ar fi revizionismul istoric la modul foarte general.

– Totuşi, cum poate cineva să devină revizionist?Nurnberg

– Orice om normal este un revizionist. Revizioniştii sunt oameni care vor să ştie dacă ceea ce se spune este adevărat sau neadevărat. În istorie, în ştiinţă, în viaţa de toate zilele problema adevărului nu se pune în termeni de dogmă, de credinţă oarbă şi necondiţionată. Revizionismul istoric nu este o religie, precum creştinismul, nici o ideologie, precum liberalismul! Este o metodă de observare a realităţii, metodă perfectibilă şi ajustabilă precum viaţa şi experienţa, cu care se cam confundă.

– Când a apărut cuvântul „revizionism“?

– Nu este vorba de un singur cuvânt, ci de un întreg grup – sau familie – având aceeaşi rădăcină. Există verbul „a revizui“. De când? Filologii ne-ar putea-o spune. Lucrul este însă secundar. Există substantivul ce desemnează acţiunea de a revizui, adică „revizuirea“. Au existat şi există oameni specializaţi în a revizui. Aceştia se numesc revizori. Gogol şi-a intitulat Revizorul una dintre faimoasele lui piese literare. La un moment dat, Eminescu a fost revizor şcolar. Orice revizor îşi are metoda lui „revizionistă“ de revizuire a anumitor lucruri într-un anumit domeniu de activitate.

Cuvântul datează de multă vreme. Revizionismul s-a practicat şi se practică în ştiinţă, în artă, în literatură, în filosofie, în istorie, în toate domeniile de activitate. În sensul de revizionism istoric, termenul s-a impus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Învăţăm toată viaţa, adică revizuim permanent. Împăratul Nero a fost acuzat că a dat foc Romei, dar, la o cercetare mai atentă, istoricii au descoperit că nu Nero este autorul acestui fapt, ci cu totul altcineva. La fel stau lucrurile cu împăratul francez Napoleon I, acuzat de a fi incendiat Moscova cu ocazia nefericitei campanii din 1812; istoricii au dovedit ulterior că nu împăratul Napoleon a dat foc Moscovei, ci contele rus Rostopcin.

Procesul lui Corneliu Zelea-Codreanu a fost revizuit. Oribila crimă iudeo-bolşevică a asasinării ultimului ţar rus a fost şi ea revizuită: ţarul Nicolae al II-lea a fost proclamat sfânt de Biserica Ortodoxă Rusă. Într-o bună zi va fi revizuit procesul mareşalului Antonescu.

– Totuşi, cine a folosit pentru prima oară cuvântul „revizionism“?

– Să nu fim mai catolici decât Papa. Mi-aţi putea spune cine a folosit pentru prima oară cuvinte precum „mamă“, „tată“, „apă“? În sensul istoric de care vorbim, termenul de „revizionism“ s-a impus după Primul Război Mondial, când oamenii şi-au dat seama că propaganda anglo-franceză de război şi-a permis minciuni gogonate cu privire la comportamentul soldaţilor germani, sau al armatei austro-ungare în Serbia. Potrivit acestei propagande de război, soldaţii germani din Belgia se distrau tăind mâinile copiilor belgieni, iar armata austro-maghiară din Serbia transformase principalele biserici ortodoxe din Belgrad în „camere de gazare“! O altă minciună răspândită de propaganda Aliată de război a fost că nemţii ar fi construit uzine de transformare a cadavrelor omeneşti în îngrăşăminte chimice!

În contextul necesarelor puneri la punct din anii 20 ai secolului trecut, termenul de revizionism istoric a sfârşit prin a se impune.911truth

– Există istorici revizionişti care se consacră altor etape istorice decât ultimele două războaie mondiale?

– Revizionismul este prezent în orice domeniu de activitate. Istoria este prin excelenţă terenul pe care revizionismul este mai acasă decât oriunde. Istoricii, chiar cei „proşti“ sau „mincinoşi“, fac un permanent revizionism. La sfârşitul anilor ’40, în prima etapă a comunismului, se vorbea despre Stalin, Lenin, poporul rus care „libertate şi fericire ne-ar fi adus“… Către sfârşitul interminabilei epoci de masturbaţie iudeo-comunistă, toţi istoricii de meserie vorbeau de cei 45 de ani de activitate revoluţionară a „Dunării Gândirii“.

Revizionismul acesta – de faţadă, însă – se practică chiar şi de Uniunea Scribălăilor sau de Institutul de Istorie Recentă, dar este mai curând un fel de „retuşism“. Nici politrucilor din diversele institute de Istorie, nici „baronilor“ din Uniunea Scribălăilor nu le este caracteristică cinstea, corectitudinea, promptitudinea intelectuală. După o viaţă de ploconeli, piruete şi graţioase pupăncurisme, nimeni nu devine campion revizionist.

– D-le profesor, cu sau fără dreptate, sunteţi cunoscut ca un revizionist al celui de Al Doilea Război Mondial.

– Mă cunoaşteţi mai mult din spusele detractorilor şi calomniatorilor mei. Am tradus şi publicat în franceză aproape întreaga filosofie a lui Lucian Blaga. M-am ocupat şi mă ocup de multe lucruri şi probleme în diverse domenii, inclusiv războaiele medice, punice sau mondiale. M-am consacrat, mai întâi, revizionismului filosofic general: revizionismului medical, nutriţionist, cultural, general ştiinţific.

De când se încearcă incriminarea calomnioasă a poporului român de către aceia care vreme îndelungată au comis crime de genocid şi crime contra umanităţii în închisorile şi lagărele de exterminare din România comunistă, mi-am zis că aprofundarea revizionismului istoric este necesară şi urgentă.

Se impune o trezire a opiniei publice româneşti înecată sub valurile de Coca-Cola şi poşircă N.A.T.O. care ne-au inundat după 1989. Se impune ca orice român responsabil, orice intelectual sau faţă bisericească să aprofundeze cele petrecute în anii ultimului război mondial.

Nici guvernele trădătoare de la Bucureşti, nici Europa prostituantă, globalizantă, bastardizantă şi mulatrizantă nu ne vor putea convinge că prezenţa noastră la Stalingrad şi la Cotul Donului ar reprezenta o „crimă contra umanităţii“.

Părinţii şi bunicii noştri au pierdut războiul mai ales ca urmare a trădării de la 23 august 1944. Am ajuns la convingerea că 23 august 1944 a reprezentat prima zi din sclavia care continuă să apese pe umerii poporului român. Faptul că tovarăşii comisari ruşi de atunci sau domnii comisari europo-americani de astăzi ne indică ce trebuie să credem sau să nu credem despre ultimul război mondial constituie pentru mine dovada clară că România şi poporul român traversează o epocă de sclavie totală, materială şi spirituală. Aspectul material al acesteia nu constituie un secret pentru nimeni.

Dacă în decembrie 1989 Ceauşescu ar fi fost înlocuit cu un guvern românesc, unirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a ţinutului Herţa şi chiar a Insulei Şerpilor cu România, ar fi fost o simplă formalitate. Astfel de ocazii se vor prezenta, însă, şi în viitor. În vederea acestui viitor trebuie să ne pregătim. Istoria, însă, va fi scrisă într-o zi. Minciunile vor cădea la pământ. Ele nu vor cădea însă singure. Pentru ca acest lucru să aibă loc peste 20, 50 sau 100 de ani, ceva trebuie făcut de pe acum. Să nu lăsăm pe seama altora ceea ce putem face noi înşine, să nu lăsăm pe mâine ceea ce putem face azi.

Şcoala de istorie revizionistă reprezintă creierul şi coloana vertebrală a ceea ce a rezistat eroziunii semite, a ceea ce nu a putut fi corupt din cultura popoarelor Europei. Învăţământul, ştiinţa, arta, întreaga cultură şi viaţă publică actuală se concentrează în jurul unor monstruoase liturghii negre şi a altor servicii idolatrice pe altar holocaustic.esm_copyrighted_slower

Legiunea a cultivat sfinţenia cu o mână şi eroismul cu cealaltă. În vremurile pe care le trăim nu putem fi ţârcovnici cuminţi printre sfinţi, pe pereţii bisericilor. Grija schitului las-o arhimandritului, spune Eminescu.

Duşmanul nu mai vine din Turcia. Trăieşte printre noi. Ne face legi, ne pune biruri, vorbeşte filosofie. Ne taie felie după felie. Cu ochii şi cu gândul după salam şi plăcinte, popoarele Europei riscă să se confunde cu ele. Felie după felie, bucată după bucată, Europa toată este sfârtecată.

Până când vom murdări şi insulta strămoşii, amintirea unor căpetenii ca Ştefan sau Mihai, a Căpitanului, punându-le fotografia pe hârdăul televizual care umple măţăraia circumvoluţională a creierelor degenerate, de dezmoşteniţi ai soartei ce am ajuns?

Când Armata Română ucide patrioţii afgani sau irakieni, „Deşteaptă-te, române!“ nu poate suna ca pe vremea lui „Treceţi, batalioane române, Carpaţii“! Trezirea se merită, se cucereşte prin luptă de fiecare clipă. Dumnezeu ne-o dă, dar nu ne-o bagă în traistă.

Suntem un popor care de peste şaptezeci de ani trăim în moarte, nu în viaţă: noaptea Sf. Andrei 1938, 23 august 1944, Aiudul, Piteştii, Canalul, minciunile insultătoare care ne îmbâcsesc minţile şi viaţa nu ne-au căzut din senin pe grumaz. Cozile topoarelor călinesciene, bengliene, ceauşiste şi băsiste cresc în fostele noastre păduri, ajunse pe mâna veneticilor.

– Sunteţi specializat, mai ales, în problemele privind holocaustul. De ce?

– Mare glumeaţă sunteţi! Cum aş putea fi specializat în nişte alegaţiuni fără cap şi fără coadă, lansate în context românesc mai ales după 1989? În sensul care i se dă mai nou, cuvântul „holocaust“ a apărut de câţiva ani în dicţionarele limbii române, după O.U.G. nr. 31/2002. Am putea să îl scriem nu cu un singur „h“, ci cu două, trei sau patru, dacă nu chiar şapte „h“, dar nu putem acorda orice, nici oricâte „h“-uri cer flămânzii ăştia. Revizionismul istoric vine de departe şi are bătaie lungă. Oricine are dreptul să cerceteze orice problemă, orice epocă a istoriei.

Tatăl meu şi o mulţime de oameni pe care i-am cunoscut în copilărie şi în tinereţe au luptat la Stalingrad, la Odesa, la Cotul Donului, în Crimeea. Interesul generaţiei actuale şi al generaţiilor viitoare pentru epopeea glorioasă trăită de părinţii şi de bunicii lor în anii ultimului război mondial este normal. Este normal ca războiul antisovietic să ne preocupe mai mult decât războaiele lui Decebal, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul.

Uniunea Sovietică, Statele Unite, Anglia şi Franţa s-au dezonorat, au dezonorat justiţia. Pieirea lor este o chestiune de timp. Imperiul colonial englez şi cel francez au pierit.

Statele Unite vor cunoaşte o implozie similară celei sovietice. Chiar şi fără asta, puterea americană se sprijină pe buricul a 200 de milioane de obezi. Nu există nici computer, nici bombă atomică sau altă armă care să-i scape de deznodământul ce-i paşte încet şi sigur, ca destinul!

Revizionismul nu este o ideologie, de stânga sau de dreapta. El este o metodă. Este vorba de întoarcerea la metodele normale şi obişnuite, a căror valoare a fost demonstrată de-a lungul istoriei. Procesul de la Nürnberg a avut loc în 1945-1946. În cadrul lui au fost judecaţi aşa-numiţii mari criminali de război: mareşalul Goering, amiralul Doenitz, ministrul de externe Ribbentrop, ziaristul independent Iulius Streicher şi alţii. Se spune şi se repetă cu insistenţă că anumite adevăruri ar fi fost stabilite la Nürnberg. Oamenii informaţi nu cred în acestea. Vă voi spune de ce: oricine îşi poate da seama că procesul de la Nürnberg este judecata învinsului de către învingător. Am putea întreba pe orice om, din orice epocă, dacă judecata unui învins de către duşmanul şi învingătorul lui poate să fie dreaptă!0318

Tribunalul cuprindea patru judecători şi patru suplinitori: un judecător american, unul englez, un altul francez şi unul sovietic. Statutul acestui tribunal de excepţie merită atenţia noastră, în special articolele 19 şi 21.

Iată art. 19: „Tribunalul nu este obligat să respecte regulile tehnice obişnuite cu privire la dovedirea acuzaţiilor. El va adopta şi aplica pe cât posibil o procedură expeditivă şi neformalistă. Tribunalul va admite orice i se va părea că dovedeşte ceva“.

Art. 21 este şi mai certat cu justiţia: „Tribunalul nu va cere dovedirea cu probe a acuzaţiilor de notorietate publică, ci le va considera deja dovedite“. Cu alte cuvinte, la Nürnberg multe lucruri nu au fost stabilite în nici un fel. În virtutea Statutului Tribunalului, acestea au fost considerate ca stabilite! Când auzim pe cineva că cutare lucru a fost stabilit la Nürnberg, este bine să-l întrebăm: „Nu cumva este vorba de un lucru considerat doar ca stabilit, în care caz, de fapt, este vorba de ceva care rămâne să fie stabilit“?!

Tribunalul Militar Internaţional comporta aceste trei cuvinte care erau şi rămân deopotrivă trei minciuni: 1. Nu a fost vorba de un tribunal, întrucât, prin chiar Statutul său, încălca toate regulile de administrare a justiţiei; 2. Singurul militar era judecătorul sovietic Nikitcenko, un politruc cu epoleţi, ilustrat în cadrul proceselor staliniste care avuseseră loc cu 10 ani mai înainte, despre care actualmente lumea consideră că au fost un fel de banditism judiciar; 3. Aşa-numitul tribunal nu a fost internaţional, ci inter-Aliat! Acest ne-tribunal a introdus inovaţiile nemaivăzute ale retroactivităţii legilor şi a responsabilităţii colective.

Să luăm exemplul unui tânăr care, în 1933, aderă la o organizaţie, S.S., sau un corp oarecare al administraţiei germane, al poliţiei etc.; în 1946 tânărului respectiv i se aduce la cunoştinţă că încă din 1933 face parte dintr-o organizaţie criminală! El nu va putea dovedi că este nevinovat, întrucât vinovăţia organizaţiei din care a făcut parte este un fapt „de notorietate publică“ (art. 21).

Statutul caricaturii de tribunal a fost aprobat la 8 august 1945, o dată care merită atenţia noastră. În acea zi Aliaţii îndrăznesc să pretindă că germanii ar fi comis trei tipuri de crime: 1. Crime contra păcii: răspunderea războiului cade în seama lor, ei au pregătit războiul, au complotat contra păcii, au provocat războiul; 2. Crime de război; 3. Crime contra umanităţii – care înseamnă, de fapt, crimă contra evreilor!

– Războiul a fost declarat de Anglia, apoi Franţa s-a declarat solidară cu aceasta!

– Exact. Ce se întâmplase, însă, în lume cu 48 de ore înainte de 8 august 1945? La 6 august 1945, americanii au aruncat prima lor bombă atomică asupra Hiroshimei. După alte 24 de ore, aveau să arunce cea de a doua lor bombă, la Nagasaki. Ce făceau ruşii la 8 august 1945? Atacau Japonia, care era distrusă în întregime, care primise în plin prima bombă atomică din istorie. Cinismul banditesc inter-Aliat de la 8 august 1945 nu va putea fi şters nicicum din istorie! Iar modul în care a decurs ulterior procesul de la Nürnberg rămâne o ruşine pentru omenire şi o palmă teribilă pe obrazul justiţiei!

– Care a fost scopul acestui proces?aa6b99861389e072f9f9d50e5d1eb09e_full

– Scopul procesului a fost de a justifica ceea ce Aliaţii făcuseră deja. Aliaţii, vezi Doamne, luptaseră pentru un ideal, în vreme ce germanii erau un fel de sub-oameni primitivi. Dar pe parcursul procesului de la Nürnberg Aliaţii au procedat la cea mai vastă operaţiune de deportare din istorie: 14 sau 15 milioane de germani au fost deportaţi din Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, România, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia. Unde? În Siberia! Tot acolo au fost deportaţi câteva milioane de tătari din Crimeia, un milion (poate chiar mai mult) de moldoveni din Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa. Polonezii au internat nemţii care le-au căzut în mână în peste 1.000-1.200 de lagăre de concentrare improvizate, precum şi în toate cele aproximativ 600 de închisori de care dispuneau. Era vorba de copii, de femei, de mulţi bătrâni. Toţi purtau o banderolă cu litera „N“ (nazist), pe mână. În aceeaşi vreme, Aliaţii occidentali livrau Uniunii Sovietice nu numai soldaţii ruşi sau ucraineni care combătuseră alături de germani, ci chiar refugiaţii politici care părăsiseră Rusia după 1917.

Alte mii şi zeci de mii de procese model Nürnberg au avut şi au încă loc astăzi în Germania şi nu numai acolo, inclusiv contra unor oameni care s-au născut la 40 de ani după război! Mania judiciară demenţială de la Nürnberg serveşte la îndoctrinarea sau tăierea cerebrală planetară împrejur a întregii omeniri. În cadrul unui proces penal nu interesează opiniile politice ale celui acuzat. El nu poate fi judecat decât pentru ceea ce a făcut.

Problema proceselor din galaxia judiciară Nürnberg este că ele sunt procese politice, nu penale. Toate procesele politice din România comunistă şi toate procesele nürnbergiene din Europa de după război sunt pline de elemente de mârşăvie şi de infamii incredibile. Infamologiaeste noua ştiinţă pe cale să se constituie pentru studiul unor astfel de fenomene. Lectura proceselor staliniste, lectura proceselor legionare începând cu cel al lui Codreanu din 1938, lectura proceselor Nürnberg până la ultimele pe rol într-o ţară sau alta din Europa, inclusiv România, constituie o bună introducere în ştiinţa infamologiei. La Nürnberg, vreme de o zi şi aproape trei sferturi s-a discutat despre asasinarea chipurile, de către nemţi, a ofiţerilor polonezi de la Katyn. Toată lumea ştia de pe atunci că adevăraţii autori ai acestei crime sunt ruşii, după cum Gorbaciov a recunoscut la 45 de ani după proces. Acuzaţii germani nu au avut la Nürnberg dreptul de a utiliza pentru disculparea lor concluziile Comisiei Internaţionale care examinase la faţa locului cum stau lucrurile cu asasinarea miilor de ofiţeri polonezi.

La 16 decembrie 1987, Tribunalul din Paris a recunoscut că expozeul tezelor revizioniste din revista Annales d’Histoire révisionniste şi controversele pe această temă ţin de libera expresie a ideilor şi opiniilor, de o dezbatere publică între istorici. Justiţia nu poate şi nu trebuie să controleze sau să se amestece în această dezbatere ştiinţifică. Că vrem sau că nu vrem să o recunoaştem, această dezbatere există. Ea are loc între istorici, cercetători ştiinţifici, ziarişti, profesori, studenţi.

Între timp, au fost adoptate pretutindeni în lume legi speciale, excepţionale, de urgenţă întru nimic justificată, care prelungesc în contemporaneitate Acordul din 8 august 1945 al celor patru câştigători ai ultimului război mondial. Franţa este prima ţară în care a fost adoptată o astfel de lege, în 1990; 12 ani mai târziu, guvernul Năstase a recurs la stratagema O.U.G. nr. 31/2002

Cine caută adevărul trebuie să ştie un lucru teribil: într-o zi, va sfârşi prin a-l găsi. Este el pregătit să plătească preţul, să suporte acest adevăr? Adevărul ne va face liberi, spune Hristos. Suntem pregătiţi să suportăm libertatea, să zburăm cu propriile aripi? Nu cumva suntem fluturaşi de noapte, care ne ardem aripioarele la lumina orbitoare a felinarelor stinse, a cutărui comisar european de la Bruxelles, a d-lui ambasador american şi poponar, a tovarăşului Wiesel în persoană, comisar mondial al întreprinderilor şi mişmaşurilor prezente, trecute şi viitoare?

– Credeţi că într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat va avea loc în lume o dezbatere pe această temă ?

– Revizionismul a făcut progrese importante în ultimii 20 de ani, adică în etapa de după promulgarea legilor liberticide şi non-constituţionale de tipul O.U.G. 31/2002. Revizionismul nu va putea fi oprit, deşi revizioniştii sunt extrem de vulnerabili ca oamenii.

Interviu realizat de Nicoleta Codrin

Sursa: http://arhiva-romanilor.blogspot.ro/2013/05/despre-revizionism-cu-prof-george.html

mai 6, 2013

Viaţa unui evreu american în Israel (asasinat de Mossad)

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 4:18 am

Viaţa unui evreu american în Israel

(asasinat de Mossad)

Jack Bernstein

Înainte ca Israelul să fi devenit stat în 1948, evreii de peste tot au fost copleşiţi cu propaganda sioniştilor ca Israelul va deveni un cămin al tuturor evreilor, un refugiu al evreilor persecutaţi, va fi o ţară democratică care va fi împlinirea tuturor profeţiilor.

Eu sunt un evreu ashkenaz care a petrecut 25 de ani în Statele Unite, ţara care a oferit evreilor întreaga libertate şi şanse de prosperitate, şi cu adevărat am prosperat într-atâta încât o parte dintre noi, sioniştii, au câştigat poziţii atât de bune încât domină viaţa politică şi financiară în Statele Unite.

Pentru a înţelege povestea pe care sunt pe cale să v-o spun, este necesar ca, mai înainte, să va spun ce este sionismul. Propaganda sionistă a reuşit să-i convingă pe americani că sionismul şi iudaismul sunt una şi aceeaşi şi natura lor este religioasă. Aceasta este o minciună sfruntată. Iudaismul este religie, dar sionismul este o mişcare politică pornită de către evreii ashkenazi din Răsăritul Europei, care au constituit de multă vreme forţa principală în propagarea socialism-comunismului. Scopul ultim al sioniştilor este GUVERNUL MONDIAL SUB CONTROLUL LOR. Socialismul şi comunismul sunt doar instrumente cu care vor să îşi atingă scopul.

Înainte ca Israelul să fi devenit stat, în 1948, evreii de peste tot au fost copleşiti cu propaganda sioniştilor că Israelul va deveni un cămin al tuturor evreilor, un refugiu al evreilor persecutaţi, va fi o ţară democratică care va fi împlinirea tuturor profeţiilor.

Eu sunt un evreu ashkenaz care a petrecut 25 de ani în Statele Unite, ţara care a oferit evreilor întreaga libertate şi şanse de prosperitate, şi cu adevărat am prosperat într-atâta încât o parte din noi, sioniştii, au câştigat poziţii atât de bune încât domina viaţa politică şi financiară în Statele Unite.

Pentru a înţelege povestea pe care sunt pe cale să v-o spun, este necesar ca, mai înainte, să vă spun ce este sionismul. Propaganda sionistă a reuşit să-i convingă pe americani că sionismul şi iudaismul sunt una şi aceeaşi şi natura lor este religioasă. Aceasta este o minciună sfruntată. Iudaismul este religie, dar sionismul este o mişcare politică pornită de către evreii ashkenazi din Răsăritul Europei, care au constituit de multă vreme forţa principală în propagarea socialism-comunismului. Scopul ultim al sioniştilor este GUVERNUL MONDIAL SUB CONTROLUL LOR. Socialismul şi comunismul sunt doar instrumente cu care vor să îşi atingă scopul.

Am fost o victimă a propagandei sioniste

După războiul din 1967, noi evreii am fost foarte mândri că ţara noastră a ieşit mai puternică şi învingătoare. Şi atunci noi am fost copleşiţi cu propaganda. Aşa, între 1967 şi 1970, circa 50.000 de evrei-americani au căzut victimele acestei propagande şi ne-am dus in Israel. Am fost animat şi de sentimentul de a putea înfrunta problemele şi a face pionierat în folosul fraţilor mei evrei.The life of an American Jew

Nu am avut momente de emoţii când am părăsit Statele Unite, pentru că aveam întoarcerea asigurată prin dubla cetăţenie care ni s-a acordat. Noi, evreii, în Statele Unite ne bucuram de acest favor de a putea avea, în acelaşi timp, ambele cetăţenii, ceea ce alţi cetăţeni nu au.

Sosirea în paradisul evreiesc

Înainte de a pleca spre Israel am obţinut nişte aranjamente ca să stau la sora unei cunoştinţe, Fawzia Daboul şi mătuşa ei. Sosit la aeroport în Israel, un autobuz m-a dus la locuinţa doamnei Daboul. Când am văzut-o pe Fawzia, m-am îndrăgostit de ea imediat. Ea a fost evreica sefardică din Irak căzuta şi ea victimă a propagandei sioniste şi, astfel, a ajuns în Israel. După două zile de stat la ele, m-am dus să petrec şase luni în kibutzul Ein Hashofet, unul dintre cele 150 de astfel de comune care funcţionează în Israel.

Este important să menţionez că sistemul de kibutz din Israel este marxist, adus în Israel dinRusia şi Polonia. Aceştia formează acel grup de comunişti numit bolşevici.

Şi mai departe doresc să evidenţiez, şi chiar să subliniez, că aceeaşi grupă de evrei ashkenazi comunişti-bolşevici care a emigrat în Israel a pus mana pe conducerea sionismului în Israel şi,de atunci, domina viaţa politică a acestei ţări.

Înapoi la kibutz. Până în anul 1967, întreaga muncă în kibutz era efectuată de către evrei. De atunci, toate muncile sunt efectuate de arabi contra unui salariu mizerabil şi de către voluntari de peste ocean. Membrii kibutz-ului primesc hrană şi îmbrăcăminte şi o mică sumă de bani pentru alte nevoi. Restul câştigului intră în casieria kibutz-ului. Fiecare din aceste kibutz-uri este afiliat unui partid politic marxist, de la socialist până la îndârjiţii de comunişti. După patru luni am fost bucuros să pot părăsi kibutzul cu două luni mai înainte de programare, pentru că vroiam să mă căsătoresc.

Căsătoria

Ceremonia căsătoriei a fost în stil sefard. Foarte simplă, însă frumoasă. Am fost foarte fericiţi, însă pe alte planuri această căsătorie a creat numai probleme. Ziva era sefardică, cum am mai spus, iar eu ashkenaz, şi o astfel de căsătorie este considerată mixtă în Israel şi stârneşte probleme, lumea ridică din sprâncene când aude de ea. Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să ştii ce-i deosebeşte pe sefarzi de ashkenazi.

Propaganda evreiască în America lasă lumea să creadă că un evreu este un evreu, o rasă a unui popor şi că acest popor este alesul lui Dumnezeu. Cu problema poporului ales am să mă ocup mai târziu. Deocamdată trebuie să afirm că evreii nu constituie o rasă. Sunt două grupe distincte de evrei, care provin din regiuni foarte diferite, sefarzii din Orientul Apropiat şi Africa de Nord, iar ashkenazii din Europa de Răsărit.

Sefarzii constituie grupul cel mai vechi şi dacă vreunul este grupul de evrei descris de Biblie, atunci poate fi numai acesta. Ei sunt înrudiţi cu arabii, de care-i deosebeşte doar religia.

Ashkenazii, care acum constituie 90 la sută din totalul evreimii, au o apariţie destul de stranie. Conform istoricilor, dintre care mulţi evrei, ashkenazii apar în urmă cu vreo 1.200 de ani. Lucrurile s-au întâmplat aşa:

La graniţa de Răsărit a Europei a existat un trib numit Khazari. Pe la anul 740, regele khazarilor şi cu suita sa au hotărât să aleagă o religie pentru popor. Au convocat pe reprezentanţii celor trei mari religii – creştinii, mahomedanii şi iudeii – pentru a-şi expune dogmele. Dacă ar fi ales Islamul, i-ar fi supărat pe creştini, şi invers, dacă ar fi ales Creştinismul, s-ar fi supărat Islamul, ambele fiind vecine şi puternice. Aşa au ales Iudaismul, care era mai depărtat şi nu-i deranja pe vecini. Alegerea Iudaismului de către khazari a fost mai mult din calcule politice decât din consideraţii dogmatice.

Cândva, prin secolul al 13-lea, Khazarii au fost alungaţi de pe locurile natale spre vest şi s-au stabilit prin Rusia occidentală şi Polonia. Aceşti khazari sunt numiţi acuma evreii ashkenazi, care sunt evrei după religie, nu şi de sânge. De-a lungul istoriei, aceşti ashkenazi ruşi şi poloni au practicat comunismul şi au încercat mereu să-l impună şi Rusiei. Din cauza interferenţei lor în afacerile guvernamentale ale Rusiei, au devenit obiectul unei persecuţii din partea ţărilor. Atunci au început să migreze mai mulţi către Palestina, către America Latina şi un mare număr către Statele Unite.

În 1897, sioniştii au ţinut primul congres la Basel, în Elveţia. Acolo au hotărât înfiinţarea unui stat izraelit şi au început să caute căile. Marea Britanie le-a oferit teren în Africa,însă ei doreau Palestina. Pe atunci, Palestina era locuită de circa o jumătate de milion de arabi şi un număr redus de evrei sefarzi, înrudiţi prin sânge cu arabii, cu care au trăit în armonie de-a lungul secolelor.

Având aleasă Palestina ca patrie a lor, mulţi evrei ashkenazi au început să emigreze spre Palestina. Majoritatea acestora erau adepţi ai comunismului. Când cineva se gândeşte la evrei în legătură cu Israelul, trebuie să facă deosebire între evreii ashkenazi şi sefarzi, pentru că, după cum am mai spus, evreii nu sunt un popor unit. Ei sunt despărţiţi politic, social şi, mai ales, rasial. Şi, acum, înapoi la Ziva, care era sefardă, şi la mine, care eram ashkenaz, şi la viaţa noastră în aşa-zisul Israel democratic.

Sefarzii sunt cetăţeni de categoria a doua

În primii trei ani de căsătorie a trebuit să locuim împreună cu mătuşa Zivei, atât din cauza lipsei de locuinţe, cât şi din cauza unor consideraţii antagonice de natură rasială.

Locuinţele în Israel se acordă pe următoarea schemă:

* Evreii ashkenazi care au trăit în Israel mulţi ani sunt primii care primesc locuinţă.

* După ei vin evreii ashkenazi care vin din Europa, în mod deosebit dacă ei sunt căsătoriţi cu cei născuţi în Israel.

* Apoi urmează evreii ashkenazi care au venit din Statele Unite, mai ales dacă sunt căsătoriţi cu cei născuţi în Israel.

* Urmează evreii sefarzi ca a patra categorie ca să primească locuinţe, dacă mai rămân disponibile.

* Şi ultima categorie este cea a arabilor, a druzilor şi a creştinilor.

Împărţirea serviciilor urmează în aceeaşi schemă.

Eu, ca evreu din Statele Unite, cu toate că eram ashkenaz, am fost pus într-o categorie mai la urmă, pentru că eram căsătorit cu o sefardă, şi asta a fost a doua experienţă amară a mea ca o consecinţă a consideraţiilor rasiale.

Chiar de la începutul sosirii mele în Israel am fost deseori insultat şi mi s-a spus foarte brutal că, noi, evreii din Statele Unite, suntem toleraţi în Israel numai pentru banii noştri. Mi-au spus-o de la obraz: „Noi avem nevoie de banii voştri, nu de voi. Duceţi-vă acasă“. Singurii bineveniţi dintre noi au fost aceia care aveau carnetul de membru al partidului comunist în buzunar şi care erau cam 10.000 din 50.000 care am venit în Israel. Aceştia erau cap de listă în ceea ce priveşte repartizarea de locuinţe şi servicii, pentru a evidenţia încă o dată caracterul marxist şi rasist al statului Israel. Ceilalţi 40.000 de americani s-au întors, între timp, şi ei acasă.

Cele trei feţe ale Israelului

Din cele spuse până acum rezultă că Israelul este un stat marxist-comunist. Asta ar fi corect într-o anumită măsură, dar Israelul mai are două feţe, şi anume, una fascistă şi alta democrată.

Evreii ashkenazi din Rusia şi Polonia care au emigrat spre Palestina au adus cu ei ideologia marxist-comunistă pe care au aplicat-o aici. Evreii ashkenazi care au venit din Germania, cu toate ca au avut simpatie pentru marxism, ei au încercat, totuşi, să aplice anumite practici ale naziştilor. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, elita ashkenazo-sionistă a evreilor din Germania a colaborat strâns cu autorităţile germane la persecutarea maselor evreieşti. Ei, care sunt bine antrenaţi în Germania lui Hitler, au impus în Israel multe din practicile nazismului.

Pentru a lăsa impresia că Israelul este un stat democrat, Knesset-ul se lasă ales după un stil vechi de alegeri. Aici încetează aşa-zisa democraţie în Israel. Ales este partidul şi nu indivizii care reprezintă partidul, deputaţii. Nu interesează, apoi, care partid vine la putere, care câştigă alegerile, pentru că elita sionisto-marxistă deţine posturile de conducere în toate partidele din Israel şi care sunt toţi uniţi în a ţine marea masă a populaţiei în ascultare.

În schema de organizare a guvernului mondial, misiunea Israelului ar fi de a menţine o stare de conflict permanent în Orientul Apropiat. Unul din mijloacele sigure pentru a provoca astfel de tulburări este războiul. Pentru a promova această stare de conflict permanent trebuie făcută şi educaţia fizică şi spirituală a tineretului în acest scop. Pentru asta, Israelul a adoptat sistemul hitlerist de organizare a tineretului, care se numeşte Gadna. Chiar şi uniforma lor este cea hitleristă, kaki. Ei sunt antrenaţi şi angajaţi în exerciţii paramilitare. Mentalitatea asta militaristă este atât de avansată în tineret încât chiar şi la programele lor distractive, ca picnicuri şi aşezări câmpeneşti, ei iau cu ei puştile mitralieră şi se joacă de-a soldaţii.

Odată terminate cursurile secundare, absolvenţii sunt obligaţi să servească 3 ani în armată (fetele doi ani). Pentru marină şi aviaţie, câte patru ani (fetele trei ani). După ce au terminat cu serviciul militar, ei sunt solicitaţi să intre în Shin Bet, serviciul lor secret, asemănător Gestapo-ului, menit să supravegheze întreaga populaţie şi să urmărească duşmanii marxism-comunismului.

antisemitism05

Ca în Germania, toată lumea este obligată să aibă asupra sa în permanenţă cartea de identitate. Odată, pentru că mi-am schimbat jacheta, am uitat carnetul de identitate acasă. Am fost oprit şi mi s-a cerut legitimaţia. Am fost dus la poliţie. Aici mi s-au dat două ore ca să chem soţia s-o rog să îmi aducă carnetul la poliţie pentru că altfel aş fi fost închis fără nici o altă judecată pentru 16 zile.

Asta este o dovadă în plus de cât de poliţienesc este statul Israel, care se pretinde totuşi a fi „democratic“.

În Germania nazistă întreaga populaţie a fost supusă regimului hitlerist, dar minoritatea evreiască a fost persecutată de elita evreiască a ashkenazo-sioniştilor, care au colaborat cu Gestapoul în persecutarea maselor de evrei. Mulţi dintre aceşti colaboratori ai Gestapoului au venit, apoi, în Israel şi s-au alăturat celeilalte elite ashkenazo-marxiste venită din Polonia şi Rusia pentru a impune Israelului caracterul marxisto-nazist al Israelului de astăzi, aceştiashke-NAZI, care reprezintă structura statală a Israelului, un amestec de socialism naţional cu socialism internaţional.

Turiştii în Israel

Turismul este una din sursele mari de venit ale Israelului. Cea mai mare categorie de vizitatori ai Palestinei sunt evreii din America, dar şi creştinii americani sunt mulţi care vor să vadă locurile sfinte şi poporul ales. Mulţi dintre aceşti creştini se întorc foarte impresionaţi de cele văzute şi trăite. Dar aceşti vizitatori nu îşi dau seama că sunt supravegheaţi foarte îndeaproape pentru a nu vedea şi laturile mizere ale Israelului, exact ca în Ţările comuniste. Ei sunt cu multă grijă ghidaţi pe rutele prescrise pentru vizitatori, unde li se arată locurile legate de evenimentele religioase, universităţile, livezile de pomi, realizările tehnice, artă şi, ca să le câştige simpatia, le arata şi muzeul holocaustului. Ei sunt ţinuţi, însă, la distanţă de ghetouri, de închisorile cu deţinuţi politici, în care majoritatea sunt arabi-palestinieni şi evrei sefarzi care sunt supuşi celor mai brutale chinuri. Turiştii nu văd nici crimele care sunt destul de frecvente, corupţia şi, mai ales, colaborarea dintre organele de stat şi crima organizată. Ei nu pot vedea structura intimă a statului marxisto-fascist.

Am întâlnit un astfel de turist american care mi-a spus că este copleşit de un sentiment religios de când este în Israel, pământul sfânt. A trebuit să-i răspund: „Încearcă să dai o Biblie unui evreu localnic şi ai să vezi câtă religiozitate şi câtă libertate religioasă există în această ţară. Dacă te vede Poliţia că dai o Biblie unui evreu, vei fi arestat“!

În ceea ce priveşte Muzeul Holocaustului, trebuie să vă spun că holocaustul nu ar fi avut loc dacă:

1. Conducerea sionismului din Germania nu ar fi colaborat cu naziştii, şi

2. Dacă sioniştii din toată lumea nu ar fi convins anumite ţări să refuze acceptarea evreilor din Germania. Sioniştii americani l-au convins pe Roosevelt să închidă uşile pentru evrei refugiaţi care au avut posibilitatea să părăsească Germania.

Şi, apoi, trebuie să adaug că mulţi inşi, dintre care şi evrei, pun la îndoială dacă holocaustul a avut loc, în orice caz, nu a avut loc în dimensiunile care sunt pretinse de către sionişti.

Religia

Ţara pe care a ridicat-o Israelul şi care mai înainte a fost cunoscută sub numele de Palestina a fost străbătută de Moise, de Iisus Hristos şi de Mahomed. Fiind leagănul marilor evenimente religioase, cu drept cuvânt i s-a spus Ţara Sfântă. În consecinţă, unul ar presupune că dacă Palestina a devenit Israel, şi Israelul trebuie să păstreze acel caracter de ţară sfântă. Când Palestina era locuită de arabi palestinieni şi de către evrei palestinieni, între ei a domnit o convieţuire armonioasă. De când au năvălit sioniştii, au transformat Israelul în naţiunea cea mai păcătoasă, în care numai circa 5 la sută dintre evrei sunt religioşi. Singurii credincioşi din Israel sunt arabii mahomedani şi creştinii.

Legile Israelului persecută toate religiile

De exemplu, este împotriva legii să încerci să converteşti un evreu la o altă religie, chiar şi dacă evreul respectiv este un ateu sau un umanist.

Un creştin este lăsat să-şi predice credinţa, dar numai in interiorul unei clădiri, a Bisericii, dar în afara clădirii respective, pe stradă, numai să vorbeşti despre credinţa creştină şi eşti pasibil de o pedeapsă cu 5 ani de închisoare. Dacă dai un Nou Testament unui evreu, poţi primi cinci ani de închisoare.

Chiar şi dacă-i dai un cadou nevinovat unui evreu, ca, de exemplu, alimente etc. poate fi interpretat ca o tentativa de a-l ademeni, de a-l converti.

Acelaşi regim sever se aplică şi mahomedanilor. Problema religioasa este foarte delicată pentru sionişti, pentru că atât evreii, cât şi ne-evreii văd Israelul ca pe o ţară religioasă, cu deplină libertate pentru a-ţi practica propria credinţă religioasă. De aceea, sioniştii nu îndrăznesc să persecute religia iudaică, de teama de a nu răscula întreaga opinie în contra lor, încât, deocamdată, o tolerează împotriva voinţei lor.

Poporul ales

Poporul american a fost adus să creadă că evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Acest mit a fost iniţiat de un grup de rabini care au luat extrase din Biblie şi le-au interpretat în aşa fel încât să însemne că ei ar fii aleşii lui Dumnezeu. Nu este, însă, straniu ca tocmai cei mai necredincioşi sunt aceia care ţipă sus şi tare că ei ar fi aleşii lui Dumnezeu?

Cineva care a citi critic Biblia ştie că, pe vremuri, Dumnezeu a făcut anumite favoruri evreilor, dar aceste favoruri au fost rezultatul unor convenţii care cuprindeau anumite condiţii. Acestea prevedeau ca evreii trebuie să se supună Cuvântului lui Dumnezeu. Evreii, însă, au încălcat aceste convenţii de multe ori şi L-au respins chiar şi pe Dumnezeu, întorcându-şi faţa către Mamona. Nu trebuie să fii un erudit al Bibliei ca să-ţi dai seama că până şi cei credincioşi şi-au pierdut calitatea de a fi aleşii lui Dumnezeu.

Violenţă şi teroare

La primul congres al sioniştilor, ţinut în 1897 la Basel, în Elveţia, unul dintre scopurile de atins a fost crearea unui stat pentru evrei în Palestina. La acea epocă, foarte puţini evrei erau în Palestina şi aceia erau aproape toţi sefarzi, care trăiau în bună vecinătate cu arabii. După congresul din Basel au început emigrările spre Palestina ale evreilor ashkenazi şi să cumpere tot ce li se oferea ca teren. Totuşi, prin 1920, abia 2 la sută din suprafaţa Palestinei era în mâinile evreilor. În 1948, anul când a fost declarată Palestina ca stat al evreilor, suprafaţa posedata de evrei era încă sub 6 la sută. Pentru a putea acomoda câţi mai mulţi evrei , ei aveau nevoie de mai mult teren, însă arabii palestinieni refuzau să vândă. Pentru a obţine mai mult teren, sioniştii ashkenazi au recurs la teroare. Primul atac l-au dat asupra localităţii Deir Yassin. În 9 aprilie 1948, două bande de terorişti, Irgun şi Stern, au atacat şi au masacrat peste 250 de persoane, adulţi, femei şi copii. Conducătorul atacului a fost Menachem Begin, cel care mai târziu a devenit prim-ministru. Asupra acestui masacru el a declarat: „Fără acest atac asupra lui Deir Yassin azi nu am fi avut Israelul“.

Acest masacru a băgat groaza în Palestinieni şi au început să fuga din calea lor. Teroriştii sionişti cutreierau satele cu maşini cu megafoane ameninţând populaţia că, dacă nu vor fugii de bunăvoie, masacrul de la Deir Yassin se va repeta.

Au urmat apoi alte masacre:

- Au omorât 60 de palestinieni în Balad Esh-Sheikh.

- Au aruncat în aer 20 de locuinţe în Sa-Sa, omorând 60 de femei şi copii.

- Au omorât un mare număr de femei care lucrau în Mănăstirea Sf. Simion din Ierusalim.

- Au omorât 200 de persoane, majoritatea bătrâni, în satul Ed-Dawayimeh.

- Au omorât 51 de muncitori când se întorceau de la munca câmpului în Kafr Quasem.

Locuitorii creştini din Kaba Bir-im au fost alungaţi, iar locuinţele distruse. Au profanat cimitirul şi au distrus 73 de cruci de morminte.

În această vreme, de câteva luni cât a durat teroarea, circa 300.000 de palestinieni şi arabi creştini au fost alungaţi de la casele lor sau omorâţi aceia care refuzau să plece, de către ashkenazii comunişti.

După 14 mai 1948, ziua în care a fost declarată înfiinţarea statului Israel, au fost distruse 350 de biserici creştine şi moschei arabe de către teroriştii sionişti.

Sioniştii îşi elimină adversariiBen Gurion Scandals

Pentru a-şi atinge scopul, sioniştii nu vor lăsa pe nimeni să le stea în cale. În cursul celui de Al Doilea Război Mondial, sioniştii au colaborat strâns cu naziştii germani, livrând masele evreieşti în lagărele de concentrare hitleriste. Nu a fost deloc o surpriză nici scufundarea vasului „Patria“, care transporta 252 de evrei emigranţi spre Palestina, bănuiţi de către sionişti că le sunt adversari. Într-un alt incident din aceleaşi temeri, a fost scufundat vasul „Struma“, fiind omorâte 760 de persoane.

Nici chiar mari personalităţi politice nu au fost imune la atacurile teroriste ale sioniştilor. În 1948, într-un effort de împăcăciune a situaţiei în acea regiune, Naţiunile Unite l-au trimis pe Contele Folke Bernadotte, care vroia să împartă Palestina în două, pentru evrei şi pentru palestinienii arabi. Acest lucru i-a înfuriat pe sionişti şi, sfidând statutul diplomatic, justiţia şi bunacuviinţă, l-au omorat pe el şi pe şoferul sau în drum spre casă pe una din străzile Ierusalimului.

Zeci de milioane de suflete au fost masacrate în Rusia după revolutia comunistă iniţiată şi susţinută de către sionişti. Acum, în Palestina, urmează aceeaşi cale. Pentru a-i alunga pe arabi de la vetrele lor ei au măcelărit nenumărate mii de suflete şi au lăsat fără locuinţe alte câteva sute de mii. Problema se pune: „Câţi arabi vor ucide ei când vor câştiga controlul absolut asupra Orientului Apropiat şi când vor fi câştigat şi controlul fizic total asupra Americii?

Ceea ce este în joc acuma este libertatea sau sclavia

După părerea autorului acestei broşuri, Jack Bernstein, din care extragem în rezumat, pentru a-i împiedica pe sionişti în conspiraţia lor, două sunt punctele cheie:

1. Unul din pilonii de acţiune ai sionisto-bolşevicilor este în New York. De aici a plecat sprijinul financiar şi organizatoric şi s-a stabilit planul de bătaie pentru revoluţia comunistă din Rusia. Aceasta revoluţie a instalat cel de al doilea pilon al conspiraţiei la Moscova, care nu s-ar fi realizat fără acest sprijin al New Yorkului.

2. Comunismul nu s-ar fi născut şi multe dintre problemele cu care trebuie să se confrunte poporul american acuma nu ar fi existat dacă poporul american ar fi fost corect informat asupra acţiunilor sionisto-comuniste din New York. Înainte, însă, de a fi început această conspiraţie, ei si-au asigurat controlul presei şi, în special, al agenţiilor de ştiri naţionale şi internaţionale. Din moment ce şi-au asigurat acest control şi asupra staţiilor de radio şi televiziune, ei au avut posibilitatea să schimbe sensul ştirilor sau chiar să le omită total pe cele cu privire la conspiraţia lor.

Singura soluţie rămâne expunerea

În 1920, Henri Ford scria: „Dacă poporul american ar ajunge vreodată să cunoască adevărul despre această clică de evrei, asta ar putea să fie scăparea“. Ceea ce ar fi vrut să spună Henri Ford a fost: Dacă poporul american ar afla adevărul, el ar iniţia orice acţiune ar fi necesară pentru a opri conspiraţia acestei bande de evrei sionisto-bolşevici.

Mai mulţi inşi încearcă să informeze poporul american despre pericolul pe care-l reprezintă sionismul pentru America şi pentru lumea liberă, însă încă este mult prea puţin pentru a avea un efect. Ar fi in interesul aproape a tuturor ca, în mod liniştit, însă susţinut, să ajute la difuzarea unor astfel de ştiri.

O înfruntare

Conţinutul acestei cărţi ar putea să provoace o reacţie puternică în rândul sioniştilor. Sunt în deplină gardă în ceea ce priveşte tactica voastră, fraţilor mei sionişti, cu care-i aduceţi la tăcere pe toţi aceia care vă expun planurile subversive.

Dacă persoana respectivă este un creştin, voi urlaţi: „Eşti un antisemit!“, ceea ce nu este mai mult decât un nor de fum menit să vă ascundă acţiunile. Dacă, însă, persoana respectivă este un evreu, voi recurgeţi la alte mijloace, ca:

- Întâi îi ignoraţi, în speranţa că informaţiile sale nu ajung la un public prea numeros.

- Dacă informaţia străbate la cercuri mai largi, voi începeţi să ridiculizaţi atât informaţia, cât şi persoana sau persoanele în cauză.

- Dacă asta nu-i suficient pentru a-l scoate din scenă, voi încercaţi să-i asasinaţi caracterul. Dacă el nu a avut până acum scandaluri, voi sunteţi dispuşi oricând să i le fabricaţi.

- Dacă nici asta nu ajunge, atunci recurgeţi la atac fizic.

Dar niciodată nu aţi încercat să vă justificaţi acţiunea. Aşadar, înainte de a începe să-mi astupaţi gura, eu vă ofer această înfruntare:

Să constituiţi un grup de sionişti care să vă susţină cauza, şi eu voi susţine un număr egal de debatori anti-sionisti şi pro-americani şi câţiva martori.

Atunci sioniştii şi anti-sioniştii vor dezbate cele scrise în această carte, cât şi alt material în relaţie cu conţinutul ei. Să explorăm aceste informaţii şi să lăsăm poporul american să hotărască singur care dintre ele sunt corecte şi care sunt false.

Nu este asta o înfruntare?

În mod precis aţi accepta aceasta înfruntare dacă cele scrise nu ar fi adevărate, însă, dacă voi începeţi să strigaţi: „Minciuni, toate sunt minciuni!“ şi refuzaţi să dezbateţi, prin asta aţi mărturisit poporului american că cele scrise de mine sunt adevărate.

Textul integral aici: http://solargeneral.com/library/the-life-of-an-american-jew-in-racist-marxist-israel.pdf

 http://ro.altermedia.info/antisistem/viata-unui-evreu-american-in-israel_24982.html#more-24982

 
Pagina următoare »

The Rubric Theme Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 79 other followers