Middle East atemporal

Noiembrie 26, 2011

Rabini versus ayatolahi

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 10:26 am

O caracteristică ciudată, dar minunată a democrației israeliene este aceea că deciziile, chiar funeste, cu privire la securitatea națională – cum ar fi dacă să efectueze un atac militar asupra instalațiilor nucleare ale Iranului – sunt dezbateri publice acoperite în presă ca și cum acestea ar fi întrebări cu privire la construcția de drumuri sau rețele de apă, cu voturi numărate în Cabinet şi speculații cu privire la motivele politice care s-ar ascunde în spatele lor.
Timp de mai mult de două săptămâni, mullahii din Teheran, generalii de la Washington şi oricine altcineva cu o conexiune la Internet a avut posibilitatea de a citi rapoartele detaliate despre încercările făcute de către Prim-Ministrul israelian Benjamin Netanyahu şi Ehud Barak, Ministrul Apărării, de a-i convinge pe şefii lor militari şi pe partenerii de coaliție de faptul că un atac israelian este atât fezabil, cât şi necesar. Dezbaterile amare din spatele ușilor închise au fost povestite, pagini de editoriale au fost umplute cu argumentele pro şi contra în ceea ce privește un asemenea atac. A fost realizat chiar și un sondaj de opinie: patruzeci şi unu la sută din israelieni au fost raportați în favoarea unui atac, față de 39 la sută care s-au opus.
Dacă se întâmplă, acest lucru poate fi atacul cel mai surprinzător strecurat în istorie. Rapoartele că Israelul este pe punctul de a bombarda Iranul au apărut în mod regulat cel puțin din 2008. Este tentant să respingem cele mai recente agitații ca zgomot politic sau scurgeri de informații orchestrate, care vizează atenția Vestului asupra necesității unor sancțiuni mai dure împotriva Iranului, sau ca pe o încercare de înec concentrată asupra licitației palestiniene pentru statalitate în cadrul Națiunilor Unite.
Asta e, probabil, o parte din ea. Dar este, de asemenea, în Israel, o dilemă reală – şi una în care calculul arată foarte diferit decât în Washington. „Aceasta este o dezbatere serioasă”, a declarat Shai Feldman, un expert israelian privind securitatea nucleară, care a făcut o prezentare pe această temă la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington săptămâna trecută. „Şi este un apel dur.”
Merită atunci să discutăm unii dintre factorii-cheie de decizie citați de Feldman, precum şi modul în care aceasta vizează israelienii. Începem cu o întrebare: cât timp avem pentru a opri o bombă iraniană? La Washington, răspunsul tipic depinde de o proiecție de cât timp i-ar lua Iranului să termine o armă şi să o pună pe o rachetă, sau poate, de cât de mult timp ar putea avea nevoie Teheranul pentru a îmbogăți o cantitate suficientă de uraniu pentru a crea o bombă de calitate. Estimările variază de la 62 de zile, în cazul de îmbogățire a uraniului, la câțiva ani, pentru completarea unei bombe livrabile.
Israelienii iau în considerare o altă cronologie: cât timp va dura înainte ca Iranul să termine instalarea de echipamente de îmbogățire a uraniului la noua sa fabrică Fordow, care este îngropată sub un munte de lângă oraşul Qom? Această plantă nucleară este un obiectiv mult mai dificil pentru lovituri aeriene decât clădirile aflate în Natanz, în cazul în care cele mai multe dintre cele 4,9 tone de uraniu îmbogățit fabricat de Iran este acum stocat. Iar ultimul raport de la inspectorii ONU sugerează că Fordow va fi deschisă în curând: centrifuge au fost înființate, puterea a fost conectată si o primă livrare de uraniu a fost realizată.
A doua considerație este dacă un Iran armat cu bomba nucleară ar putea fi descurajat să utilizeze arma de distrugere în masă. Mulți oameni din Washington, cu jumătate de secol de experiență a Războiului Rece, bănuiesc că ar putea fi – şi politica SUA încă din timpul administrației Bush I a lucrat în liniște cu scopul creării unei structuri de descurajare, prin măsuri cum ar fi furnizarea de rachete de apărare aeriană aliaților SUA din Golful Persic.
Dar majoritatea israelienilor, cu Holocaustul încă în minte, judecă diferit: motivațiile religioase ale conducătorilor iranieni, spun ei, înseamnă că Teheran ar putea fi dispus să accepte chiar şi devastatoare victime civile în schimbul ştergerii statului evreu de pe fața pământului.
Precipitațiile radioactive regionale provenite de la un atac ar putea fi cel mai mare factor negativ. Israelienii se așteapta ca mii de rachete ar putea fi trase asupra oraşelor lor de către clienții Iranului din Liban şi Fâşia Gaza, în timp ce forțele SUA ar putea fi atacate în Afganistan, Irak sau în Golful Persic. Dar în timp ce Pentagonul își face griji cu privire la gestionarea unei lupte pe mai multe fronturi, liderii israelieni cred că aceștia ar putea gestiona amenințarea lor. Barak a prezis săptămâna trecută că Israelul va suferi mai puțin de 500 de victime în rândul civililor.
Calculele cele mai interesante se referă la relațiile americano-israeliene. Ruptura alianței americano-israeliene, fără îndoială, ar fi o lovitură la fel de mare pentru securitatea Israelului ca și completarea unei bombe de către Iran – iar un atac unilateral ar putea aduce acest risc. Pentagonul ar putea suspenda ceea ce este acum o strânsă cooperare; în Congres şi în opinia publică, Israel ar putea fi învinuit pentru orice victime americane în contraatacuri iraniene. Am presupus întotdeauna că nu va fi nici un atac israelian fără o undă verde de la Washington.
Israelul, cu toate acestea, are o istorie de ignorarea a avizului Statelor Unite în momente de acest gen. Israel a lovit reactoare nucleare în Irak în 1981 şi în Siria în 2007, cu nici un acord american de a merge înainte. În ambele cazuri, nu a existat nici o deteriorare gravă a relațiilor – şi, de fapt, nici o reacție regională.
Iranul, aproape sigur, ar fi un caz foarte diferit. De aceea, cei mai mulți comandanți militari ai Israelului, precum şi şefii de informații se opun acțiunii. Dar Netanyahu şi Barak par a argumenta de cealaltă parte. Şi, la bine şi la rău, puteți citi toate aceste semne în presa israeliană.
Până data viitoare… mai e puțin!

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: