Middle East atemporal

Ianuarie 1, 2012

Comunism,sionism, noua ordine mondiala

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 3:12 pm

Ceeace ne determina sa revenim asupra articolului care comenteaza scrisoarea secreta a lui Roosevelt catre Zabrousky din Februarie 1943, publicat initial In „Cuvantul Romanesc” (Hamilton, Canada) din Aprilie 1986, este pentru a ne reaminti cine au fost realii autori ai hotarIrii de a Imparti Europa dupa cel de al doilea razboi mondial. El ne ajuta sa vedem si cine dispune astazi de soarta Europei.

Dupa 1989 Romania si-a recastigat libertatea (?) de a-si croi soarta, de a alege caile de urmat, mai ales In politica externa. De cand conducatorii de eri si azi (ante si post Noembrie 1996) sunt par’ca apucati de febra intrarii cu orice pret In NATO si’n celelalte structuri ale Europei unite, fara sa se Intrebe ce mai reprezinta NATO dupa prabusirea comu-nismului si cine mai ameninta Romania, si mai ales valoarea sacrificiilor ce se cer pentru a obtine aceasta acceptare (problematica).

Cine a creat comunismul?

Cine a instaurat comunismul In Rusia?

Cine a hotarît cedarea tarilor din rasaritul european In 1944-45 Rusiei Sovietice?

Cine a decis daramarea comunismului In 1989?

Raspunsul la aceste Intrebari ne va spune si:

Cine comanda NATO?

Cine controleaza restul structurilor Europei Unite?

 

La 23 August 1944 Romania s’a predat singura, simai ales fara nicio garantie Rusilor, care abia dupa trei 3 saptamani au pus conditiile ce le-au convenit, anume acelea de a stoarce Romania de ultimele ei resurse materiale, si cu pretul a 150.000 prizonieri luati pe loc de armata rusa, cu 350.000 de pierderi pe frontul de Vest si cu introducerea In Romania a unui regim care ne-a costat decapitarea de Intrea-ga noastra elita culturala si politica (cel mai pretios avut ce-l poate avea o natiune). Apoi trecerea poporului roman timp de doua generatii prin cea mai mare suferinta pe care a cunos-cut-o neamul nostru In lunga sa viata.

Ceva asemanator se urzeste acum, anume de a ne arunca fara nici un folos imediat si evident si fara nicio garantie ca obtinem ceva, platind un pret – renuntarea la Romania Intregita, icoana ce-o poarta In suflet orice roman – castigata cu sangele a 800.000 de morti In primul razboi mondial, si 500.000 de morti si disparuti In cel de al doilea razboi, hotarIre care urmeaza sa fie luata de niste oameni al caror sentimente nationale si orizont cultural este produsul educatiei primite Intr’un regim anti-national si anti-crestin si In plus, carora le lipseste total atat educatia cat si traditia politica.

Intrebarile elementare la care trebue sa raspundem, ca sa ajungem la anumite concluzii corecte, sunt: cine a stapanit Europa ieri si azi, cum a ajuns comunismul stapan In Rusia, cum a fost Implantat mai apoi In Romania, si de ce s’a pra-busit acest regim care, mai ales la noi, era sustinut de un partid cu 3.500.000 de membrii, Incoronat de o Securitate bine organizata? Au fost alte forte supra-nationale care au determinat aceste schimbari si rasturnari dramatice ? Daca da, care au fost aceste forte? Citatele si textele ce urmeaza In aceasta brosura sunt menite sa ne ajute sa raspundem macarIn parte la aceste Intrebari.

CINE A CREAT COMUNISMUL?

Ca sa raspundem la aceasta Intrebare ne servim de citate din cartea: „Complotul Impotriva Bisericii”, (The Plot Against the Church), a carei documentatie este bazata pe arhivele Bisericii Catolice si la care au lucrat 7 cardinali. A aparut sub un nume convenit Maurice Pinay, pana acum In limbile italiana, germana, spaniola si engleza. Citam din a 3-a editie engleza, publicata In „Christian Book Club of America” , P.O.Box 566, Palmdale, CA, 93550, pag. 39-65:

„Nu exista nici o Indoiala ca evreii sunt cei care au inventat comumnismul, ca ei au fost instigatorii dogmei pe care s’a construit acel sistem monstruos care stapaneste cu o autoritate absoluta cea mai mare parte a Europei si Asiei, care agita tarile din America, si cu o progresie sigura inunda peste popoarele crestine ca un cancer mortal, ca o tumoare care devoreaza constant samburele natiunilor.”

„Dar evreii sunt de asemenea inventatorii si directorii metodelor comuniste, ai tacticei de lupta efectiva, a insen-sibilei si total inumanei politici guvernamentale si a agresivei strategii internationale. Este cu totul dovedit ca teoreticienii comunismului au fost toti evrei… cat si revolutionarii experiemntati, care si-au ascuns de ochii lumii originea lor si adresele unde traiau.”

In continuare Maurice Pinay da biografiile lui Marx, Engels si a celorlalti doctrinari marxisti.

CINE AU FOST CAPII REGIMULUI COMUNIST IN

RUSIA ?

„Cum nu exista nicio Indoiala ca evreii au creat comunsmul, tot asa nu exista nicio Indoiala ca ei au fost aceia care l-au si pus In practica.

Chiar Inainte ca bolsevismul sa se fi instaurat In Rusia, conducatorii si organizatorii miscarilor comuniste In totalitatea lor au fost aproape exclusiv evrei…. Dar In Rusia, unde comunismul a fost introdus pentru prima data, … pater-nitatea evreeasca a organizarii sistemnului cat si a practicei aplicate nu lasa nici o Indoiala…. In concordanta cu date irefutabile, care au fost In Intregime dovedite si recunoscute de catre toti cei care s’au ocupat de aceasta problema, opera comunista a evreilor In patria Tarilor este atat de puternica Incat este total de prisos sa se Incerce a se nega ca acest triumf dezastruos ar fi monopolul lor.”

Este suficient sa Insiram numele celor care au format guvernul si principalele organe ale Uniunii Sovietice pentru a ne da seama cat de dreapta si de categorica este aceasta afirmatie.”:

Urmeaza lista:

1. Vladimir Ilich Ulianov Lenin, evreu dupa mama, presedintele Sovietului Suprem.

2. Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein), evreu, comisarul Armatei si Marinei.

3. Josepf Visarionovich Stalin (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba), evreu din Georgia, Comisar pentru Nationalitati.

4. Chicherin, rus, Comisar pt. Afacerile Externe.

5. Grigore Zinoviev (Apfelbaum), evreu, Comisar pt Interne.

6. Kohen (Volodarsky), evreu, Comisar pt. Presa si Propaganda.

7. Samuel Kaufmann, evreu, Comisar pt. Proprietati Rurale.

8. Steinberg, evreu, Comisar pt. Justitie.

9. Schmidt, evreu, Comisar pt. Lucrari Publice.

10. Ethel Knigkisen, evreica, Comisar pentru Aprovizionare.

11. Pfenigstein, evreu, Comisar pentru Refugiati.

12. Schlichten, evreu, Comisar pentru Confiscari de Imobile.

13. Lurie, evreu, Presedinte Consiliul Suprem Economic.

14. Kukor (Kukorsky), evreu, Comisar pentru Comert.

15. Spitzberg, evreu, Comisar pentru Cultura.

16. Urisky (Radomilsky), evreu Comisar pentru Alegeri.

17. Lunacharsky, rus, Comisar pentru Scolile Publice.

18. Simasko, evreu, Comisar pentru Sanatate,.

19. Protzian, armean, Comisar pentru Agricultura.

Institutii

(Conducere, Inalti functionari)

1. Comisariatul pentru Interne: Din zece, toti evrei.

2. Comisariatul pt. Afacerile Externe. Din 17, unul german, 16 evrei.

3. Comisariatul pt Economie: Din 14, unul rus, 13 evrei.

4. Comisariatul pt Justitie: 8 Inalti functionari, toti evrei

5. Comisariatul pt Educatia Publica: Din 7, toti evrei.

6. Comisariatul Armatei: Din 14, toti evrei.

7. Comisariatul Sanatatii: Din 5, toti evrei

8. Sovietul Suprem al Comertului: Din 14, toti evrei.

9. Primul Consiliu al Soldatilor si Muncitorilor: Un presedinte si doi vice-presedinti: toti trei evrei.

In 502 posturi ale organizatiilor de prim rang In conducerea statului In primii ani dupa revolutie, 459 posturi erau ocupate de evrei, si numai 43 au fost ocupate de crestini de diferite nationalitati. In lumina acestor date, cine a executat revolutia rusa, daca nu evreii?

CINE A HOTARIT CEDAREA TARILOR DIN RASARITUL EUROPEI SOVIETELOR?

A fost cedare, tradare sau conspiratie?

Dupa cum reiese din scrisoarea-delegatie a lui Roose-velt catre Zabrousky, evreu, membru al Consiliului tanarului Stat Izrael, (juridic Inca inexistent), hotarIrea de Impartire a lumii a fost luata cu cel putin zece luni Inainte de Intalnirea celor trei mari. In aceasta lumina Intalnirile de la Teheran si Yalta raman simple farse, menite sa dea impresia ca ar fi avut loc totusi tratative.

Roosevelt, instrument al conspiratiei

In Februarie 1943 Roosevelt a adresat o scrisoare lui Zabrousky, prin care-l deleaga sa-i expuna lui Stalin gandurile si planurile sale cu privire la viitoarea Impartire a lumii. Pentru a Intelege substratul acestei scrisori atat de importante pentru soarta omenirii, redam si partea ei introductiva cu atat mai mult cu cat ea ne desvalue sursa si scopul ei (scrisoarea este preluata din „Top Secret” – Secrets d’Itats anglo-ame-ricains, de LIon de Poncins, aparuta In Diffusion de la PensIe FranGaise):

„Scumpe domnule Zabrousky,

„Cum am avut placerea de a va marturisi atat Dvs cat si dlui Weiss, sunt profund miscat de faptul ca Consiliul National al tanarului stat Izrael a avut marea bunatate de a ma alege ca mediator pe langa prietenul nostru comun Stalin In aceste momente critice, cand orice pericol de frictiuni In sanul Natiunilor Unite, – create cu pretul atator sacrificii – ar putea avea consecinte funeste pentru noi toti si In special pentru Uniunea Sovietica. Este deci In interesul Dvs. si al nostru de a netezi asperitatile.”

Dupa cateva aliniate care privesc relatiile din trecut dintre Statele Unite si URSS, Roosevelt trece la subiectul care ne intereseaza:

Statele Unite ale Americii si Marea Britanie sunt dispuse, fara nicio rezerva, sa acorde paritate absoluta si drept de vot URSS-ului In reorganizarea viitoare a lumii. Si Dvs. puteti, iubite dle Zabrousky, sa-i spuneti lui Stalin ca In egalitate cu marea Britanie si Statele Unite, Rusia va fi membra a Inaltului Tribunal care va fi creat pentru a rezolva diferendele Intre natiuni si ea va interveni paralel si identic In selectionarea, prepararea, Inarmarea precum si In coman-damentul fortelor internationale care, sub ordinul Consiliului continental, vor supraveghea In interiorul fiecarui stat la mentinerea pacii In spiritul demnei Societati a Natiunilor. Aceasta pozitie atat de Inalta In tetrarhia universala (USA, Anglia China si URSS) ar trebui sa-l satisfaca suficient pe Stalin pentru a nu mai reInnoi pretentii In stare sa ne creeze probleme insurmontabile.”

„In Europa, Franta va gravita In orbita Marei Bri-tanii. Spania, Portugalia, Italia si Grecia se vor desvolta si ele sub protectia Angliei. Noi acordam URSS-ului acces laMediterana, acceptam dorintele ei In ce priveste Polonia si Tarile Baltice, vom cere Poloniei sa adopte o atitudine de Intelegere si compromis. Stalin va pastra un mare camp de expansiune In micile tari inconstiente din rasaritul Europei si va recupera toate teritoriile care au fost temporar smulse Marei Rusii.”

Pentru o corecta interpretare al textului de mai sus redam si versiunea franceza din cartea lui LIon de Poncins: „Nous accorderons A l’URSS un accOs a la MIditerranIe, nous accederons A ses dIsirs concernant la Finland et la Baltique, et nous exigerons de la Pologne une judicieuse attitude de comprIhension et de compromis; Stalin conservera un vast champ d’expansion dans les inconscients pItit pays de l’Est europIens – tout en tenant compte des droits qui sont dus A la fidelitI de la Yugoslavie et de la Tchecho-slovaqui – et il rIcupIrera totalement les territories qui ont ItI arrachIs a la Grande Russie.” (pp 131-132).

Mentionam ca aceasta scrisoare a fost redactata la 20 Februarie 1943. Zabrousky, dupa ce va fi prezentat mesajul lui Stalin, trebuia sa-l ” convinga” sa accepte participarea la o Intalnire cu Roosevelt si cu Churchill, Intalnire care a avut loc la Teheran In zilele de 29, 30 Noembrie si 1 Decembrie al aceluias an.

Roosevelt multumeste In introducere, dupa cum am vazut, pentru faptul ca a fost ales de Consiliul National al tanarului stat Izrael , care Inca nu era nascut , Consiliu din care Zabrousky facea parte, ca mediator pe langa prietenul comun Stalin pentru netezirea unor asperitati nefaste pentru toti si In special pentru URSS. La randul sau Roosevelt Il deleaga pe Zabrousky din partea Statelor Unite si al Marei Britanii sa expuna aceluias Stalin gandurile lor. Aceastafiliatiune de delegatii si mai ales originea lor explica carac-terul secret si subversiv al acestei actiuni. Nimeni, nici macar propriul sau secretar de Stat Cordell Hull, nu a stiut nimic de rolul ce-l aveau de jucat Statele Unite In timpul razboiului si In conjunctura postbelica, de conventiile ce va trebui sa le Incheie pentru a asigura realizarea proiectului conspirativ de Impartire, organizare si conducere a lumii dupa terminarea ostilitatilor. Si probabil ca nici Churchill nu stia bine In ce conspiratie va fi implicat. Singurul, dintre cei care au participat direct si formal la aceste tratative care a stiut totul, a fost Harry Hopkins. Mai tarziu a fost initiat si Alger Hiss, autorul statutelor Organizatiei Natiunile Unite, cel care mai tarziu a fost condamnat In SUA pentru spionaj In favoarea Uniunii Sovietice. De altfel Alger Hiss a fost personajul ideal pentru a fi In miezul acestei conspiratii. Evreu de origine, nascut In America si agent al Uniunii Sovietice, putea sa reprezinte, Impreuna cu celalalt evreu, Harry Hopkins, interesele conspiratiei, Evreimea, care Impartea rolurile ce le aveau de jucat cei trei factori subordonati In aceasta conspiratie: Statele Unite, Uniunea Sovietica si Anglia.

In schema acestei autoritati supreme conspirative, Izraelul, Roosevelt Impreuna cu Churchill pe de o parte si Stalin de ealalta parte, reprezentau cele doua brate executoare. Roosevelt-Churchill erau siguri, pe cand Stalin Isi avea si ambitiile sale si se straduia sa le armonizeze.

Indiscretiile cu talc ale lui Roosevelt

Acest plan de Impartire a lumii Roosevelt l-a mar-turisit mai tarziu, la 2 Septembrie 1943, si Cardinalului de New York, Spellman, prezentIndu-l ca pornind de la el.„Impartirea lumii este o chestiune simpla,” spune Roosevelt. „Orientul Indepartat revine Chinei, Pacificul, Statelor Unite, Europa si Anglia vor fi Impartite Intre Anglia si Rusia. Sper ca interventia rusa In Europa sa nu fie prea brutala. Cu Stalin cred ca ma voi Impaca mai bine decat cu Winston, pentru ca el este un realist ca si mine. O singura grija ma nelinisteste, ca Stalin ar putea sa depaseasca o anumita limita.” Cardinalul Spellman a facut atunci remarca ca Rusia ar avea deja prevazute pentru Germania, Austria si celelalte tari din Europa guverne cu majoritate comunista si ca va instala regimuri care-i vor fi supuse. La asta Rossevelt raspunde: „Cu siguranta ca se va ajunge la expansiunea comunismului, Insa ce se poate face?” „Die Teilung der Welt” , Yalta 1945, Arthur Conde, Karl-Rauch-Verlag, 1964, pp 100-101).

Istoricul Keith Eubank despre

Teheran

Istoricul Keith Eubank In „Summit at Teheran” Morrow, 1985, p. 423 Ii reproseaza lui Roosevelt si Churchil faptul ca nu s’au ocupat mai Indeaproape de viitorul tarilor din Europa de Rasarit, ceeace a fost In avantajul Rusilor. „Aici a fost momentul cand aceste probleme puteau fi discu-tate. Inafara Insa de fixarea frontierei de rasarit a Poloniei, restul Europei de rasarit a ramas un camp deschis, unde Stalin si-a putut retine mana libera. Speculatia ca Charta Atlanticului ar fi trebuit sa fie aplicata si In aceasta regiune nu a Insemnat nimic pentru Stalin. Daca Roosevelt si Chur-chil ar fi acordat atentia cuvenita acestor probleme, ar fi putut crea obstacole In calea ambitiilor lui Stalin”. Evidentca Eubank nu stia nimic de existenta delegatiei primite de Roosevelt de la „tanarul Stat Izrael” si a delegatiei data de el In continuare lui Zabrousky, prin care Europa de Rasarit era deja pro-misa lui Stalin si toate celelalte jaloane ale viitoarei Impartiri a lumii erau deja trasate. Ceeace a urmat apoi la Yalta un an si doua luni mai tarziu, a fost doar stabilirea amanuntelor invaziei In Normandie (la cererea lui Stalin) si formularea asa ziselor „conventii ” la care s’a ajuns, conventii pe care Amiralul William Leahy, care a facut parte din delegatia americana, le-a caracterizat ca fiind „atat de elastice Incat Stalin le poate Intinde de la Yalta pana la Washington fara sa le rupa.” (In „Architects of Conspiracy”, p. 208).

Si istoricul american Gaddis, In „Security versus Self-Determination”, p. 164, afirma: „Faptul ca Roosevelt nu a vrut sa ceara aplicarea declaratiei pentru Europa eli-berata numai la doua saptamani dupa Yalta, cand Rusii au instalat propriul lor guvern In Romania, (Groza, la 6 Martie 1945), a fost o indicatie precisa data Moscovei ca el nu a asteptat sa se aplice aceasta declaratie.”

Precizarea lui Churchill

Precisa si facuta public, menita sa spulbere orice Indoiala asupra abandonarii sau cedarii tarilor din Rasaritul european Rusilor In aceste conventii secrete, ramane declaratia lui Churchill In „Triumph and Tragedy” , pag. 240, citata de Nicolae Baciu In „Sell-out to Stalin” , pp 203-204: „Noi am fost jenati sa protestam(Impotriva instalarii guvernului Groza la Bucuresti) pentru ca eu si cu Eden, cand am fost la Moscova, In Octombrie 1944, am recunoscut caRusia trebue sa aiba un drept predominant, ultimul cuvant, In Romania si Bulgaria, In timp ce noi trebue sa avem acelas drept In Grecia. Stalin a respectat riguros aceasta Intelegere.”

Roosevelt si sfetnicul sau Hopkins

Sa vedem mai Intai cine este Roosevelt si apoi cine este omul pe care Consiliul National al embrionarului stat Izrael l-a desemnat ca sfetnic al lui Roosevelt si ca atare executor al planurilor sale conspirative:

Despre Roosevelt „nu se poate afirma ca ar fi fost un geniu”, scrie Arthur Conde In „Teilung der Welt”, pag. 211. „Ca student si avocat nu s’a profilat peste medie. A fost un om de societate, care mai degraba se Intretinea cu lumea decat sa citeasca o carte. O viata Intreaga i-a placut sa joace pocker… In politica a gasit un admirabil teren de activitate.” Tot pe aceeasi pagina, Conde Il citeaza pe Robert E. Sher-wood, unul din biografii lui Roosevelt: „Caracterul lui a fost multilateral, dar el continea si contradictii Intr’o masura uimitoare. In acelas timp el era suficient de liberal si de progresist pentru a fi fost etichetat de tradator al clasei sale, si de ‘Rosul In Casa Alba”.

„Churchill” citandu-l In continuare pe Conde, pag. 218, a respins visul unui paradis idilic universal dupa dispa-ritia lui Hitler. Roosevelt, din contra, dupa cum observa si Walter Lipman, comite eterna gresala a Americanilor, de a nu vedea ca lupta dintre state este o caracteristica intrinseca a naturii umane.”

Inainte de Conferinta de la Teheran, Roosevelt a refuzat o Intalnire de lucru cu Churchill pe motiv ca „nuvreau sa-i las impresia lui Stalin ca Intre noi doi totul a fost dinainte aranjat”, ( „Summit at Teheran”, pag. 58). El a refuzat si sa se stabileasca In prealabil o ordine de zi pentru aceasta Conferinta, fapt care l-a nelinistit profund pe Chur-chill. Tot Roosevelt a fost acela care a propus ca la Confe-rinta sa ia parte o delegatie restransa si sa nu participe nicio presa. Insotitorul sau principal a fost Harry Hopkins, consilier personal, care se bucura de o autoritate si Incredere atat de mare Incat semna documente In numele lui Roosevelt. „Roosevelt nu a citit nicio carte de documentare asupra Uniunii Sovietice si nu a consultat niciun raport al „State Departamentului, remarca Keith Eubank In cartea sa. „Singura sa sursa de informatie o constituiau revistele, ziarele si relatarile lui Hopkins”, pe care autorul cartii le rezuma: „El (Hopkins), stia ca dupa razboi Rusia Sovietica va deveni una din cele mai mari puteri din lume. Pentru acest motiv Statele Unite si Rusia trebue sa fie prietene, pentru a putea sa realizeze Impreuna planurile viitoare de pace. Prietenia lor trebue sa fie atat de puternica Incat sa determine pe Rusi sa lupte pana la Infrangerea definitiva a Germaniei si Japoniei. Fiecare minister (departament) al Statelor Unite trebue sa considere Uniunea Sovietica ca pe cea mai mare putere din lume si ca pe o prietena sincera. Fiecare functionar care vine In contact cu Rusii trebue sa creada profund In aceasta conceptie. In sfarsit, Hopkins mai cerea ca totul trebue facut pentru a se realiza o pace care sa corespunda aspiratiilor legitime ale Uniunii Sovietice. Ideile lui Hopkins sunt importante pentru ca ele au Inlocuit rapoar-tele Departamentului de Stat „Hopkins urged that every-thing should be done to establish a peace that would meet the legitimate aspirations of the Soviet Union. Hopkin’sideas are important because they replaced any briefings from State Department” Summit at Teheran”, p. 239).

Influenta comunistilor asupra lui Roosevelt o reda In cateva cuvinte Frank Murphy, membru al Curtii Supreme, In marturisirea ce-o face Congressmanului Martin Deas, care a fost presedintele Comitetului activitatilor anti-americane (House Committee on Un-American Activities, citat In Bule-tinul Congresului din 22 Sept. 1950. pag. A6833): „Suntem condamnati. Statele Unite sunt condamnate. Comunistii con-troleaza totul. Ei Il controleaza pe Roosevelt si pe sotia sa. Este imposibil ca cineva sa-l vada daca audienta nu-i aran-jata prin David Niles si banda sa” – (and his gang). Cine a fost David Niles? El a fost unul dintre evreii care-l Incon-jurau pe Roosevelt si care efectiv guverna tara. Numele lui adevarat este Neyhus si a fost cumnatul lui Harry Hopkins care s’a bucurat de cea mai mare Incredere din partea lui Roosevelt. Dupa The Saturday Evening Post, din 24 Dec. 1949, pag. 24, Harry Hopkins a fost doar omul de fatada, condus de David Niles, cel care mai tarziu a pus la cale declararea independentei Israelului si programul de drepturi civile al lui Truman. James Combs In „Who is Who in the World Zionist Conspiracy” la pag. 88-89 spune ca „Murphy desigur ca a gresit cand a facut afirmatia ca ‘ comunistii domina Statele Unite’ , Intrucat comunismul este doar un instrument, realul stapan fiind evreimea care acuma, dupa 25 de ani, si-a consolidat controlul asupra Intregului guvern al Statelor Unite.

La Teheran Roosevelt se instaleaza In

Ambasada Sovietica

Ajuns la Teheran la 27 Noembrie, Roosevelt s’a stabi-lit la ambasada americana. Rusii, pretextand ca ar fi des-coperit un complot al GESTAPO-ului, care ar fi aflat de sosi-rea lor la Teheran, l-au invitat sa-si stabileasca cartierul In ambasada sovietica, propunere pe care Roosevelt a acceptat-o. De observat este faptul ca nici atunci si nici dupa aceea nici un serviciu secret din lume nu a semnalat vreun complot din partea Nemtilor.

La 28 Noembrie Roosevelt se instaleaza la Rusi si dupa masa are o lunga Intrevedere cu Stalin In patru ochi, prezenti fiind doar cei doi translatori, deci fara Churchill, caruia mai Inainte Ii refuzase o astfel de Intalnire. In aceasta discutie tKte-A-tKte s’a stabilit formal Impartirea lumii si au fost trasate In mare liniile directoare ale subiectelor de discutat In plenarele ce urmau sa aiba loc si care au fost cele mentionate In scrisoarea lui Roosevelt catre Zabrousky.

Spania afla de existenta

acestei conspiratii.

La 16 Aprilie 1943 (la numai doua luni de la redactarea scrisorii In cauza), Ministrul de Externe al Spaniei, Contele de Jordana, a tinut un discurs minutios preparat si de mare rasunet la Barcelona, In Palatul Regilor de Aragona, Intr’un cadru foarte festiv, cu ocazia aniversarii a 450 de ani de la Intoarcerea din prima calatorie a lui Columb. In discursul sau Contele de Jordana, printre altele, a spus: „Mai teribil decat razboiul, mai destructiva decat el si mai Incar-cata de ura si de porniri josnice este revolutia comunista, care reprezinta un pericol cu atat mai mare cu cat enormele cheltuieli de razboi vor compromite stabilitatea sociala anatiunilor.” – „Acest discurs este cu atat mai impoprtant” afirma LIon de Poncins In cartea sa „Top Secrets”. – „cu cat guvernul spaniol a luat la cunostinta de existenta unui document important, care desvaluie o conspiratie menita sa pericliteze mai multe state din EuropaEste vorba de o scrisoare secreta a Presedintelui Roosevelt catre evreul Zabrousky, care atunci servea ca agent de legatura Intre Roosevelt si Stalin… „

Si Franco In discursul sau din 1 Octombrie 1943 (cu doua luni Inainte de Intalnirea de la Teheran), atrage atentia asupra pericolului ce paste Europa. „Spania considera ca, independent de care va fi soarta armelor si chiar de dinainte de razboi, exista In lume o problema spirituala de cea mai mare importanta, pe care o constituie ambianta revolutionara a maselor Indepartate de Dumnezeu si care aspira la o Imbu-natatire a situatiei lor materiale prin violenta lipsita de orice scrupule In alegerea mijloacelor. Acest spirit revolutionar de diferite nuante este cuprins In termenul generic de ‘bolse-vism’. Razboiul este un fenomen pasager, In timp ce spiritul revolutionar al maselor constituie o problema fundamentala a epocii noastre.”

Dupa acest discurs Americanii au reprosat Spaniei ca s’a apropiat prea mult de Germania si risca sa piarda ajutorul economic din partea Aliatilor. Ambasadorul american, Intr’o scrisoare adresata Ministerului de Externe spaniol, face afir-matia ca „comunismul este o problema interna a Rusiei, care nu va afecta In niciun fel tarile cu un nivel de viata mai ridicat”. La asta Contele de Jordana raspunde: „Imi vine greu sa cred ca cineva ar putea fi de acord ca acest pericol enorm, care ameninta civilizatia noastra, s’ar putea reduce la o mica problema de ajustare de salarii. Nu, domnuleAmbasador, nu este o simpla problema economica si nici una sociala, chiar daca i-am acorda cel mai larg Inteles. Este vorba de o problema spirituala, de un rau de cea mai mare gravitate, care afecteaza pana In adanc sufletul omenesc, pentru ca atunci cand se Invata masele ca morala este o prejudecata burgheza si ca nu exista o justitie superioara fata de care suntem raspunzatori pentru faptele noastre, ele sunt private de orice frana si sunt lansate la atac Impotriva tuturor obstacolelor care s’ar opune la satisfacerea celor mai brutale instincte ale lor.” (Top Secrets , pp 80-81).

Afirmatia Secretarului de Stat American este perfida, de rea credinta, menita sa induca In eroare si sa ascunda conspiratia ce se tesea Impotriva Intregii Europe. Ce urmarea Internationala comunista, cu sloganul: „Proletari din toate tarile, uniti-va!”, daca nu revolutia mondiala? Comunismul nu a Invins nicairi prin vointa poporului, ci prin siluirea ei de catre armata sovietica de ocupatie, (nelimitat sprijinita de Statele Unite atat militar, politic si economic, cat si diplomatic), sau prin ajutor extern direct (din partea Statelor Unite), cum a fost cazul Chinei, unde armamentul comandat de Chang-Kai-Shek a fost livrat lui Mao Tse Tung; In cazul Cubei, Intreg ajutorul ce trebuia sa mearga In mainile guvernului ales, ………., a ajuns In mainile revolutionarului comunist Castro, pe care State Departamentul, contrar tuturor informatiilor livrate de serviciul de informatii, era prezentat publicului american drept o figura care lupta pentru dreptate sociala.

* * *

Acei dintre cititori cari se indoiesc de existenta unei conspiratii Impotriva civilizatiei crestine si care militeaza de secole sa puna mana pe destinele omenirii, pe langa lectura celor doua carti de baza, ” Protocoalelor Inteleptilor Sionului ” si „Controversa Sionului” de Douglas Reed,

In continuare extragem din brosura „Who Brought the Slaves to America”, scoasa de „Sons of Liberty”, P.O.Box 449, Arabi, LA, 70032 , rezolutia„Conferintei Centrale a Rabinilor din America, 1956,” – cu subtitlul: „Instructiuni confidentiale catre toti evreii ortodocsi, reformisti, ne-religiosi si ‘Increstinati'”- din care aflam cat de stapani se simteau evreii pe lume In 1956:

„Noi suntem aproape sa ne atingem scopul. Al doilea razboi mondial a avansat maret planurile noastre. Ne-a reusit sa aducem crestinii sa se omoare unii pe altii si sa aducem alte multe milioane de crestini In situatia sa nu ne poata face niciun rau. Ne-a mai ramas putin de facut ca sa castigam controlul total asupra stupizilor de goimi (crestini).

Evrei din America:

aceste sunt ultimele instructiuni pentru voi:

1. Continuati sa largiti controlul asupra radio-difu-ziunii, televiziunii, ziarelor, cinematografelor si revistelor.

2. Educati copiii vostri si alungati-i pe crestini din avocatura, medicina, farmacie si din Intreg comertul de detaliu.

3. Transformati scolile si universitatile lor In centre de instructie pentru revolutia noastra rosie.

4. Ridiculizati credinta crestina, desbinati poporul ei si slabiti-le bisericile.

5. Demoralizati-le femeile si copiii.

6. Corupeti-le tribunalele si faceti-le de rusine.

7. Intoarceti o clasa sociala Impotriva alteia, Negrii Impotriva Albilor.

8. Cumparati politicienii si continuati sa corupeti administratiile locale, provinciale si nationale.

9. Anihilati fascistii anti-semiti In orice fel.

10. Folositi-va de instrumente binevoitoare ca un Truman, un Eisenhower, un Stevenson si Warren; ei vor face treaba pentru voi.

11. Planuiti emigrarea nelimitata si fara restrictii a persecutatilor nostri (din alte state) In aceasta tara.

12. Continuati sa le controlati banii prin sistemul federal de rezerve.

13. Continuati sa plasati evrei In posturile guverna-mentale, In Armata si’n Marina.

14. Noi trebue sa distrugem Republica asta si s’o Inlocuim cu o democratie, care Inseamna socialism de stat guvernat de evrei , (Jewish Governed State Socialism).

15. Continuati controlul asupra Departamentului Muncii , faceti agitatii, provocati prin orice mijloace nelinisti, greve, violente In toate modurile si In toate Imprejurarile.

Cu o astfel de strategie si cu aceste metode trebue sa reusimn sa prabusim aceasta tara In saracie, In demorali-zare, In faliment, si’ntr’un razboi civil prin care sa micsoram numarul inamicilor nostri.

Revolutia bolsevica ne-a facut stapanii Rusiei.

Ultimul razboi ne-a facut conducatorii Intregii Europe, mai putin Spania.

Fie ca viitorul razboi sa ne faca stapanii Americii.

Pentru prezervarea rasei noastre sunteti avizati ca daca sunteti Intrebati de Goimi despre oricare din punctele de mai sus, trebue sa refuzati sa raspundeti, sa abjurati, sa repudiati si sa negati si asta chiar si sub juramant, daca e cazul, asa cum ne Invata Talmudul.

Credem ca este de prisos sa va atragem atentia asupra consecintelor teribile daca aceste instructiuni ar cadea In manile Goimilor.

Conferinta Centrala a Rabinilor din America – 1956.

Prin cine controleaza si domina evreii viata politica si economica a natiunilor? Cateva citate date mai jos ne vor lamuri:

„Francmasoneria este o organizatie evreiasca, a carei istorie, grade, simboluri si parole conventionale sunt evreestide la Inceput pana la sfarsit.”

„Izraelite of America”

3 August 1866

„Francmasoneria este nascuta In Izrael”. „Jewish Tribune”

29 Oct. 1925

„Anglia se lupta pentru noi, pentru cauza evreiasca si In aceasta lupta ea este sprijinita de francmasonii din Intreaga lume.”

„Jewish Chronicle”

Octombrie 1940

„Din 670.000 de francmasoni In Europa, 475.000 sunt In Anglia. Din 4,5 milioane de francmasoni In Intreaga lume, 3,5 milioane sunt In America.”

Statistiques maGoniques

* * *

In 1954 Benjamin Freedman a publicat o carte „Facts are Facts – The Truth About the Kazars” despre care au-torul spune: „Evenimentele istorice revelate pentru prima data prin aceasta carte aduc dovezi de necontestat ca con-tinua lor suprimare (Inabusire) se dovedeste a fi daunatoare securitatii nationale, (USA), pacii In lume, bunei stari a omenirii cat si progresului civilizatiei.” Cartea a fost tradusa si publicata de editura noastra (In 1996) sub titlul:„Intamplarile sunt Intamplari si faptele sunt fapte, – Adevarul despre Kazari”.

Reproducem mai jos prefata ei: „Cine este Benjamin Freedman?”, In care este prezentata lupta sa, a evreului Increstinat, de a demasca conspiratia Kazarilor deveniti evrei sionisti, Impotriva civilizatiei crestine:

CINE ESTE BENJAMIN FREEDMAN ?

Nascut In 1890, Benjamin Freedman a fost un afa-cerist prosper din New York, care Intr’un timp detinea majoritatea actiunilor manufacturii de detergenti Woodbery. Dar In 1946 s’a disociat de plutocratia internationala In cercurile careia se nascuse si crescuse, desgustat de planurile acesteia pentru civilizatia si natiunile crestine. Si-a dedicat restul vietii si cea mai mare parte din averea personala (peste $2,5 milioane) demascarii acestor planuri pe care le cunostea bine, caci Isi petrecuse viata In cele mai Inalte cercuri ale organizatiilor evreiesti si plutocratice; fusese strans asociat cu Bernard Baruch, cu Samuel Untermayer, cu presedintii-mario-nete manuiti de acestia, ca Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, John F. Kennedy, cu tatal acestuia din urma, ambasadorul Joseph Kennedy. Convertit cu adevarat la catoli-cism, nu de forma ca prelatii care populeaza Vaticanul astazi, Benjamin Freedman s’a disociat de talmudism si de sionism si a devenit astfel inamicul lor public numarul unu, atacat cu furie si descris ca un „evreu antisemit „. Dar Benjamin Freedman nu-si ura rudele si prietenii; el obiecta doar la distru-gerea civilizatiei crestine si a popoarelor care le-au asigurat prosperitatea.

Pentru a schita personalitatea lui Benjamin Freedman, redam aici punctele principale ale unei prelegeri pe care atinut-o In anii 1960.

„In Statele Unite”, zice el, „sionistii au pus mana pe absolut toate ramurile guvernului. Sionistii si coreligionarii lor domnesc In Statele Unite ca monarhi absoluti”, spune el, si-si sprijina afirmatia cu dovezi din istoria acestui secol. Primul razboi mondial fusese castigat de catre armata ger-mana In primii doi ani, arata el, In care armata franceza fusese complet incapacitata, iar Marea Britanie statea izolata si neputincioasa Inconjurata de ape patrulate de submarine germane. Chiar In aceste situatii, Germania a oferit Marei Britanii conditii de pace extrem de avantajoase: Incheierea pacii cu revenirea la situatia dinainte de razboi. Guvernul britanic se gandea serios sa le accepte, cand In Octombrie 1916 sionistii din Londra, reprezentanti ai evreimii est-europene, au Impiedecat Incheierea pacii, promitand Marei Britanii o victorie pe care le-o vor procura Statele Unite, care nu intrasera In primul razboi mondial si nu erau In conflict cu nimeni – cu conditia ca Marea Britanie sa le daruiasca sioni-stilor patria palestinienilor, Palestina, la care nici Marea Britanie, nici evreii din Europa rasariteana nu aveau niciun drept. In Statele Unite, zice Benjamin Freedman, evreii detineau pe atunci, (ca si acum) presa de mare circulatie; ei urau Rusia tarista si-i doreau Infrangerea, motiv pentru care bancherii de pe Wall Street ca Kuhn si Loeb, refuzau sa finanteze aliatii Rusiei, Anglia si Franta. Dar imediat ce sionistii au obtinut promisiunea ca li se va „darui” patria palestinienilor, pe care-i vor putea masacra si izgoni pentru a-si Intinde statul lor mesianic, toata presa americana, care fusese pro-germana, dintr’odata a descoperit ca nemtii sunt „huni” , ca taie mainile copilasilor de tata cu baionetele si alte astfel de fantezii. Nu se mai putea citi nimic altceva Inpresa americanma decat despre cauza sfanta a razboiului Impotriva Germaniei. Marioneta talmudistilor, presedintele Statelor Unite Woodrow Wilson, a declarat razboi Germaniei si la Londra a fost scrisa „Declaratia Balfour” , prin care s’a dat sentinta de moarte poporului a carui patrie fusese Palestina de mii si mii de ani.

La Conferinta de Pace de la Paris din 1919, a parti-cipat o delegatie a evreilor condusa de Bernard Baruch si compusa din 117 evrei; „am fost unul dintre ei si stiu cum s’au petrecut lucrurile”. spune Freedman. Delegatia a scos la iveala declaratia Balfour prin care i se promisese Palestina – si Nemtii si-au dat seama ca tot macelul pe care-l suferisera, si toata suferinta la care erau supusi, cu tara ciopartita si populatia epuizata de birurile crunte impuse nemtilor ca ” reparatii de razboi ” Isi au radacina In targul In virtutea caruia evreii din rasaritul Europei puteau folosi forta finan-ciara si militara a marilor puteri pentru ca sa practice geno-cidul Impotriva palestinienilor. Si aceasta impilare crunta si sangeroasa le era aplicata lor, nemtilor, care-i primisera pe evrei cu bratele deschise si-i lasasera sa se Imbogateasca si sa prospere In Germania ca nicairi In lume. Ca si In Statele Unite, In Germania evreii detineau toata industria si Intregile finante; industriasul evreu Rathenau era poate de o suta de ori mai bogat In Germania decat co-religionarul sau Bernard Baruch In Statele Unite; tot un industrias evreu era si cel mai mare armator, proprietarul liniilor North-German Lloyd si Holland-American Line; bancherii casei domnitoare Hohen-zollern era tot evreu, si cei mai bogati bancheri comerciali din lume erau evrei din familia Warburg din Hamburg. Si In timp ce Nemtii trudeau ca sa-si Imbogateasca evreii, acestia aranjau Infrangerea si distrugerea Germaniei, pe care ovandusera ca sa obtina de la adversarii ei pamantul palesti-nienilor, care avea valoare propagandistica cruciala pentru sionisti. In Insasi ziarele sioniste din anii 1919-1923 se scria ca sentimentul anti-evreiesc care se Infiripa In Germania se datora faptului ca nemtii Incepusera sa-si dea seama cum au fost Injunghiati pe la spate de catre evreii pe care-i gaz-duisera si-i Imbogatisera In patria lor, arata Freedman care subliniaza ca ura pe care si-o atrasesera nemtii pentru succesul si prosperitatea lor industriala si comerciala din partea Marei Britanii si Frantei, care-si vedeau hegemonia financiara amenintata a fost folosita de sionisti pentru a distruge cele mai primitoare si generoase gazde pe care le avusesera vreodata, tara In care nu sufereau discriminari sau persecutii, si tara ai care locuitori muncitori si cinstiti le permisera sa se Imbogateasca imens. Pana si publicatiile sioniste ale timpului recunosteau ca antisemitismul german nu era nici religios, nici rasial, ci doar reactia la felul In care Isi rasplatisera evreii gazdele. Documentele autentice (cu grija ascunse si falsificate de istoriografia „pe linie” din Occi-dent), arata ca nimeni nu clintise nici macar un fir de par din capul vreunui evreu, nici macar dupa tradarea lor. Hugo Sch_nfeld, un evreu pe care Departamentul de Stat american l-a trimis sa cerceteze situatia detinutilor din lagare In 1933, a raportat ca In lagarele de concentrare germane erau iternati comunistii si alti adversari politici ai regimului, care erau sanatosi si In buna conditie fizica. Desigur, erau multi evrei In aceste lagare de concentrare caci evreii constituiau 98% din cadrele partidelor comuniste, spune Benjamin Freedman, si mai erau masoni si membrii unor organizatii similare.

In Iulie 1933 a avut loc o Intalnire a reprezentantilor evreimii mondiale, care a pus In fata nemtilor un ultimatum:„Hitler sa fie eliminat si toti evreii sa fie repusi In pozitiile pe care le doreau, indiferent daca sunt comunisti sau nu.” Nemtii, care aveau vie In memorie puciul comunist al Rosei Luxemburg si al grupului ei din 1919, n’au acceptat ultima-tum-ul, si atunci Samuel Untermeyer, reIntors de la Congre-sul evreimii mondiale, a anuntat public la o emisiune radio-fonica declaratia de„razboi sfant al evreimii mondiale Impotriva Germaniei”. Acest „razboi sfant” a luat forma unui boicot comercial care urmarea sa duca la genocidul prin Infometare a doua treimi din populatia Germaniei, caci solul Germaniei nu putea hrani populatia si doua treimi din alimen-tele poporului german erau importate In schimbul produselor industriale germane. Aceste produse erau acum boicotate si refuzate pe pietele de desfacere ale lumii dominate de pluto-cratia evreiasca. Aceasta declaratie de „razboi sfant” a fost publicata In „The New York Times” la 7 August 1933.

In timp ce poporul german suferea de pe urma acestui boicot, In timp ce multimile americane erau atatate de calom-niile pline de ura din ziare si de linia politica a lui Roosevelt la isteria colectiva anti-germana, nici un fir de par nu fusese atins In capul vreunui evreu din Germania In 1933, zice Ben-jamin Freedman. Nemtii nu puteau sa nu observe calomniile si ura nestavilita revarsata Impotriva lor la instigatia evreilor pe care-i Imbogatisera prin truda lor; si nu puteau sa nu observe ca sunt someri si muritori de foame pentru ca asa a hotarIt Samuel Untermeyer. Dar resentimentul lor se margi-nea la vorbe, la insigne si inscriptii pe pereti; de abia In 1938, cand un tanar evreu polonez a asasinat un diplomat german fara nici un motiv (caci motivul invocat de el s’a dovedit a fi mincinos), a Inceput sa se manifeste anti-semitismul In Germania, arata Benjamin Freedman.

„Am trait In Germania”, spune Benjamin Freedman, „si stiu ca evreii hotarIsera sa puna la Incercare destinul Europei: sa hotarasca daca Europa va ramane crestina sau va fi bolsevizata. Ei o doreau bolsevizata.” In continuare spune: „Nici un american nu stia la vremea aceea ca fiii lor vor fi trimisi sa moara pe campul de lupta ca sa asigure sioni-stilor Palestina ca baza pentru dominatia lumii…. Roosevelt Insa stia si Colonelul House (manuitorul lui Roosevelt) stia, si aveam si eu o idee despre asta, caci In 1912 fusesem ofiter de legatura In campania electorala a presedintelui Woodrow Wilson ca confident al lui Henry Morgenthau Senior… si statusem la aceeasi masa cu ei cand Il Indoctrinau pe Woo-drow Wilson , si-i ascultam.”

Freedman subliniaza ca evreii din Europa rasariteana, care formeaza 98% din evreimea de azi, sunt de fapt un trib asiatic da kazari izgoniti din centrul Asiei de ceilalti mongoli si revarsat In Europa rasariteana, unde la apogeu detineau un regat Intins Intre Marea Caspica si Marea Neagra si unde sub regele Bulan s’au convertit In secolul 7 de la cultul lor pagan falic (despre care Benjamin Freedman opineaza ca era asa de desgustator Incat nici nu vrea sa-l descrie) la talmudism. Pe acesta regele Bulan se hotarIse sa-l introduca ca religie de stat, In care scop importase mii de rabini de la centrele tal-mudice ca sa transforme cele 20 milioane de khazari turcici asiatici, care venerasera (si, dupa parerea noastra, mai venereaza Inca) falusul, reclama acum dreptul lor „ances-tral” si „religios” la pamantul palestinienilor; si pentru ca ei sa obtina acest „drept ancestral si religios” , milioanele de tineri europeni si americani au trebuit sa moara In doua razboaie, caci e de „datoria noastra crestineasca” sa asi-guram ” poporului ales” patria sa biblica ancestrala, exclamaBenjamin Freedman.

„Sunt 54 de milioane de chinezi musulmani”, spune Freedman; „ce-ar fi daca dintr’o data si-ar zice arabi si ar avea pretentia sa alunge toti locuitorii Asiei Mici de la vetrele lor In virtutea dreptului lor ancestral si religios la locurile In care a trait Mahomed?” La fel de absurda este pretentia khazarilor sionisti talmudisti la pamantul Tarii Sfinte; „Si unde ai sa gasesti o minciuna mai mare decat aceasta”, exclama el. „Aceasta minciuna imensa sta la baza tuturor suferintelor acestei lumi”, spunea el In 1960.

„De ziua pocaintelor, cand intri In sinagoga, auzi cum Inainte de Inceperea slujbei se recita de trei ori Kol Nidre”, care anuleaza orice contract si orice juramant depus de evrei din acea zi Inainte pe timp de un an; „eu stiu caci si eu am fost acolo si am recitat Kol Nidre”, zice Freedman. „Cata Incredere poti avea In sinceritatea unuia care recita Kol Nidre?”

In deceniile care au urmat eforturilor lui Freedman, Noua Ordine Mondiala si doctrina satanica a Noii Ere au avansat mult, dincolo de ce-si Inchipuise el la ora aceea. Dar privirea pe care a aruncat-o el asupra ambitiilor de dominatie globala ale plutocratiei internationale lipsite de Dumnezeu (dintre care unii Isi zic evrei, unii se recunosc satanici, unii sunt simpli atei materialisti) si asupra metodelor si simbolis-ticii ei georgrafice ramane valabila si azi, cu atat mai valabila cu cat este o privire aruncata din interior, dinauntrul cercului conspirator. „Eu stiu pentru ca am fost acolo”, zice Benjamin Freedman, evreul antisemit pe care-l urasc sionistii.

DK

Suna glasul pacii

de

AbbI Georges de Nantes

(Articol aparut In

„La contre-rIform catholique au XX-e siOcle”,

Nr 41, Februarie 1971

In ziua de Craciun, (1971) doi izraeliti au fost condamnati la moarte In Leningrad. Desigur, pedeapsa le-a fost comutata, dar este pentru prima data In Rusia ca o asemenea clementa a avut loc, desi soarta celor doi nu este de invidiat si nici viata lor sigura.

Multimile prin lume i-au confundat pe acesti nenoro-citi care provoaca mila, cu separatistii Basci, sau cu cei din Guiana, toti victime ale unor „dictaturi” , dar acesti con-damnati din Leningrad sunt diferiti de toti ceilalti, ei sunt evrei ! Si iata o lectie a istoriei moderne. De cand Biserica nu mai domina viata politica, nimeni nu poate atenta la viata unui evreu In lume fara ca toti fratii lui de rasa sa nu jure ca-l vor razbuna!

Asta-i legea talionului, permanent In vigoare la acest popor, dar mai presus de orice, acesta este misterul milenar al solidaritatii religioase a unei rase care se crede superioara tuturor celorlalte si careia Cartea sfanta Ii promite, dupa persecutiile goimilor , dominatie In lume. Aceasta rasa Im-prastiata prin lume nu are alta legatura decat aceea a sangelui si ea nu iarta niciodata sangele varsat. Ea resimte orice atentat comis Impotriva ei ca pe cea mai odioasa crima, iar ca cel mai cumplit pericol ei Il vad In antisemitism.

Asa se explica marile convulsiuni ale istoriei noastre moderne, care In fond este istoria evreimii.

Din 1860, data la care s’a fundat Alianta Izraelita Universala , evreii din Occident au propovaduit pace sau raz-boi, dupa interesele rasei lor. Multa vreme ideologia pacifista si socialista a dominat, propagata fiind prin filialele sale: lojile masonice si Liga Drepturilor Omului. „Fara frontiere si fara inegalitati sociale „, aceasta era lozinca care devenise prin contaminare celalalt credo al democratiei crestine. Dupa victoria din 1918 acest pacifism, antimilitarism si interna-tionalism era atat de raspandit In lume, Incat nu mai parea o idee iudeo-masonica; ea aparea chiar si In discursurile lui Pius al XI si ale Nuntiului Magliore, si a fost adoptata ca idee crestina, sau pur si simplu umana. Ea este cea care a reglat politica internationala prin Societatea Natiunilor, pe care puterea evreiasca o sustinea financiar.

Germania si Rusia, profitand de aceste utopii si de desarmarea morala a Occidentului crestin, s’au erijat In mari imperii, dar In Aprilie 1933 Hitler, care Intre timp devenise cancelar al Reichului, a introdus In legislatia germana „clauza ariana” care stabilea o discriminare rasiala si anti-semita. Asta a Insemnat pentru Fghrer condamnarea sa la moarte si declinul poporului sau. In numai 3 ani iudaismul international a operat cel mai extraordinar reviriment istoric si politic al secolului. Din pacifist a devenit un razboinic furios, convingand lumea Intreaga sa porneasca In cruciada Impotriva Germaniei hitleriste, care dintr’odata devenise cainele turbat al Europei. Congresul Mondial Evreiesc, sepa-randu-si formal obiectivul de cel al Sionismului, a pretins ca nu lucreaza In interesul special al Izraelului, ci pentru libertatea popoarelor si apararea Occidentului, cerand cufermitate pedepsirea lui Hitler si zdrobirea Germaniei naziste. Pentru a parveni la asta, plutocratia anglo-saxona a complotat cu Marele Maestru al Francmasoneriei mondiale, Benes, si cu evreii rusi Litvinov si Rosenberg (prietenii politici ai lui Titulescu, nn) pentru ca URSS sa Intre In Societatea Natiu-nilor In 1934. In felul acesta Germania ramanea complet In-conjurata.

Eram tanar si Incepusem sa citesc Actiunea franceza. Asistam In felul acesta foarte surpins la schimbarea de opinie frantuzeasca (si catolica, din pacate), care dintr’un pacifism calm, chiar germanofil, devenise o isterie razboinica si care nu se preocupa sa Inarmeze material si moral aceste demo-cratii care trebuiau aruncate In cruciada antifascista. Papa Pius al XI-lea plangea de mila fratilor sai spirituali de rasa semita, iar Cardinalul Verdier Impingea catre razboi.

A urmat razboiul si Infrangerea.

In ziua ultimului Craciun, (1971) cand cei doi evrei au fost comndamnati In Rusia, omenirea a intrat din nou Intr’un astfel de ciclu infernal. Pana atunci iudaismulame-rican nu considera ca atac direct contra rasei lor ajutorul dat de Rusia tarilor arabe. Aceasta fractiune bogata a poporului evreesc considera ca o mare gresala concentrarea evreilor In Izrael, ca pe o deviatie de la mesianismul lor. Ei Inteleg ca poporul Izraelului trebue sa ramana In mijlocul natiunilor pentru a le putea domina dinauntru cu bani si cu influenta politica. Dar In clipa In care Rusia a comis crima de a con-damna doi frati din sangele lor, Intreaga evreime internatio-nala a decis sa IntarIte lumea Impotriva lor.

Orice observator atent poate vedea In ultimul timp sute de mici indicii care arata aceasta reorientare a politicii occidentale. Aceste indicii, desi deghizate, schiteaza vizibilImpartirea viitoare a lumii In doua campuri adverse. Rusia, inconstienta sau provocatoare, merge pe un drum clar de anti-semitism, catre un razboi total. Jurnalele ne anunta noi pro-cese contra evreilor la Leningrad, Riga, si Chisinau.

La New York, Liga Evreilor de Aparare, (Jewish De-fense League) Isi schimba orientarea, nu mai este Impotriva Negrilor si a Portoricanilor, ci a Rusilor. Rabinul M. Kahane lanseaza o campanie de denigrare Impotriva diplomatilor sovietici: ” Coexistenta nu se poate realiza pe spatele a 3 milioane si jumatate de evrei rusi.” Se repune In discutie acordul de la Yalta, iar comandouri organizate de evrei din New York reactualizeaza sloganele de alta data: „Never again!”, (Sa nu se mai repete!), referindu-se la holocaust. Marile mituri ale vechii cruciade prind din nou viata. Spectrul razboiului revine!

Astfel, Occidentul democratic, manipulat de pluto-cratia semita de-o parte, si de subversiunea comunista de cea-lalta parte, aluneca spre cel mai teribil razboi intenstinal.

Nixon declara la 10 Ianuarie: „Daca Rusii refuza sa participe la discutii asupra Orientului Mijlociu, unde exista o situatie de criza, Inseamna ca nu-i intereseaza; ca atare nu are sens sa li se faca nicio concesie.” Acesta-i limbajul pe care-l tinea si Chamberlain In 1939. (In 1971 are loc prima vizita a lui Nixon In China ca de altfel si a lui Ceausescu, nn).

La ONU Charles Yost, ambasadorul Americii, socotit de clanul semit prea bland, este Inlocuit cu George Bush, interventionist, iar evreul finlandez Jakobson Ii ia locul lui U’Thant ca secretar general al ONU-ului. Toate organizatiile internationale vor trece de la neutralismul care a creat puterea mondiala a comunismului, la un belicism nebun, care va a-runca Occidentul desarmat contra monstrului pe care el Insusi l-a ajutat si Inarmat timp de peste 20 de ani. Insasi oligarhia americana Isi schimba linia politica. Cum diplomatia occiden-tala depinde strans de ea, se schimba si ea. Mass-media si opinia publica trec si ele prin faza de schimbare, duse de vrerea celor care o manipuleaza.

Si ultimul element puternic al acestei politici mondiale de maine este China. Asa cum In anii ’38-’39 declaratia de razboi contra Germaniei a generat din monstruoase conspiratii ale iudaismului englezesc si al Rusiei comuniste care Incer-cuisera Germania, tot asa acum, pentru a ne arunca In razboi contra Rusiei, evreii americani cauta alianta Chinei lui Mao. S’a vazut atunci cum plutocratii tratau cu Stalin, asa se va vedea acum brain-trust-ul Casei Albe tratand cu Mao, pentru ca jocul Chinei tinde catre un singur obiectiv, de a ne arunca contra Moscovei Inainte ca aceasta sa se Intoarca contra ei. Istoria este o vesnica reInnoire, dar amenintarea Chinei ramane!

Si Biserica? Linia Vatican II si a lui Paul al VI-lea este mult mai deschisa influentelor decat aceea care a fost a lui Pius al XI-lea si a Cardinaluilui Verdier. Deci acum este si mai de temut totul. Este destul ca „Inteleptii” nostri sa interpreteze drept ” semne ale timpului” impulsurile care vin din partea interventionistilor (a belicistilor), pentru ca masele sa treaca cu usurinta de la politica actuala de Intelegere socia-lista, la un anti-semitism exasperant si imprudent.

Din moment ce oamenii Bisericii sunt In dialog si ajuta la edificarea unei lumi viitoare, ei cad indiscutabil sub dominatia partidelor care pretind ca sunt universale, dar care In fond nu sunt decat unul din elementele din aria de conflict pentru hegemonia politica.

Este nostim, dar si trist, sa vezi cum crestinii progre-sisti sunt Impartiti In doua campuri: de-o parte, intelectualii din mica burghezie ai lui Domenach, care se alatura clanului evreilor, si cei ai lui Montaron care-i are pe militantii ACO, clerul din PSU, si care merg pe linia araba, adica sunt credin-ciosi liniei ruse. … Cumplita Impartire a unui catolicism bolnav si infidel lui Insusi. Fiecare crede si jura ca linia lui este cea a Evangheliei , a Binelui contra Raului. Si, Doamne, cum se Insala! Vor fi pedepsiti pentru ca au facut din crezul lor politica si, ceeace este si mai dureros, din politica o religie.

Scriu toate acestea fara pasiune. Nu-i urasc pe Evrei. Ma rog pentru conversiunea lor si o doresc din suflet. Am multa prietenie si dragoste pentru poporul rus, a carui con-versiune o astept de asemenea, asa cum a promis-o Fecioara de la Fatima. Va trebui sa treaca mult pana sa se poata vedea care ar fi drumul de onoare al Frantei pe plan politic, si al Bisericii pe plan religios, In acest conflict mondial care vine. Acum In imediat aceste manevre ale marilor imperialisme marcheaza sfarsitul unei epoci, aceea a falsei paci de la Yalta si al ipocriziei omului total anti-catolic si anti-occidental. Toate ideologiile care Imbata lumea, utopiile umaniste si ecumenice care au proliferat In acest climat pestilential, vor muri cu el. Cu tot Vaticanul II , zelos de a fi pe placul Evreilor, al Masonilor, al Musulmanilor si Comunistilor, etc. si cu toata politica lui Paul al VI-lea atat de iudaica si de putin catolica, toate sunt deja depasite. Nimic nu va ramane. Si e bine asa!

Eu nu propovaduiesc evaziunea In intemporal sau In neutralitate , fiindca stiu ca viata nu este neutra, dimpo-triva, trebue sa ai curajul atitudinilor. Deplang democratiilevirtual incapabile de a hotarI singure drumul cel mai bun de urmat, dupa cum deplang si Biserica de dupa Conciliu expusa tututor curentelor ce bantuie In lume.

* * *

Autorul articolului redat (partial) mai sus, AbbI Georges de Nantes, a sesizat momentul crucial care a decis schimbarea atitudinii lumii libere fata Uniunea Sovietica, si anume condamnarea la moarte a celor doi evrei la Leningrad, Craciunul din 1971, dar credem ca prezicerile sale nu au cuprins Intreaga gama de masuri ale Vestului Impotriva lor. Arthur Schlesinger, evreu, fost ministru al Apararii USA, Intr’o carte a sa asupra strategiei de urmat In razboiul rece cu Uniunea Sovietica de dupa anii ’50, spunea, (citez din memorie): „Uniunea Sovietica de azi are trei elemente caracteristice: ideologia comunista, regimul de teroare si imperialismul rus. In aceasta confruntare noi nu combatem ideologia, dar ne opunem teroarei si imperialismului,” conceptie preluata mai tarziu de Gorbacev In atacul sau la stalinism prin Glasnost, ceeace a dus la prabusirea comunismului.

AbbI de Nantes vorbea din perspectiva anului 1971, si nu prevedea, nu putea concepe o prabusire a comunismului fara razboi. Totusi, el ar fi trebuit sa stie ca comunismul In Rusia a fost realizarea evreimii din Intreaga lume. Inca si la Conferinta Rabinilor din Statele Unite din 1956 ei se declarau ” stapanii Rusiei Sovietice” dupa revolutia din 1917, iar dupa cel de al II-lea razboi mondial, ” conducatorii Europei. ”

Cei doi evrei din Leningrad au fost condamnati pentru ca au facut contrabanda; In Rusia evreii Isi permiteau orice,pentru ca organele de stat aveau consemnul sa nu se atinga de ei . Condamnarea celor doi evrei In 1971 denota Insa ca regimul comunist din Rusia, dupa moartea lui Stalin si Indepartarea lui Jdanov, Intr’o oarecare masura a scapat de sub controlul evreesc. In special Armata si KGB-ul vazandu-se stapani pe jumatate din mapamond si cu considerabila influenta In restul lumii, Ii venea greu sa tina cont de aceste consemne. In ciuda educatiei comuniste, sentimentele natio-nale au Invins In ei, determinandu-i sa mai fie si rusi, nu numai comunisti.

Adversitatea Vestului fata de Uniunea Sovietica descrisa de AbbI de Nantes nu tintea obligatoriu spre un conflict armat, cum prezicea autorul. Cursa Inarmarilor tinea de domeniul guvernelor si aliantelor militare respective, care afecta mai putin opinia publica. Conflictul iscat In 1971 naviga mai mult In sfera presiunilor politice. De unde pana atunci doctrina Drepturilor Omului era aplicata doar dicta-turilor militare ca Chile, Spania, Nicaragua, etc., dupa 1971 ea a Inceput sa fie extinsa si asupra Uniunii Sovietice si restului tarilor comuniste. La doar cateva saptamani dupa condamnarea celor doi, dupa cum am vazut, la New York rabinul Meir Kahane declara ca „Coexistenta nu poate avea loc pe spinarea celor 3,5 milioane de evrei din Uniunea Sovietica.” Evreii din Rusia de-acum sunt prezentati ca persecutatii regimului. Presa din Vest cerea pentru ei si dreptul de a parasi tara. Pe plan romanesc, Americanii au Inceput sa-si aplece urechile la vaicarelile Ungurilor ca In Transilvania ar fi persecutati de regimul comunist.

Aceasta atmosfera de agitatie anticomunista a Vestului l-a adus pe Reagan ca presedinte al Statelor Unite, cel care ca sef de stat a condamnat comunismul ca Intruchipand raulpe pamant. Rusia a raspuns la agitatiile Vestului prin lar-girea programelor de Inarmare cu ICBM (Rachete balistice intercontinentale), carora Reagan le-a opus R azboiul spatial, (Star War), la care Rusia n’a mai fost In stare sa raspunda din neajunsuri stiintifice, tehnice si mai ales ca sarcina financiara.

In Rusia dupa moartea lui Bresnev si dupa scurta „domnie” a lui Cernenko, In Martie 1985 ca secretar general al partidului a urmat Gorbaciov, discipolul lui Andropov, seful KGB-ului si omul Vestului, acela care vroia de mult sa reformeze regimul comunist pentru a realiza dezideratul formulat de Schlesinger, de a-l umaniza pentru a-l face acceptat .

De la Inceput Gorbaciov propune reducerea armamen-tului nuclear si al rachetelor intercontinentale. Reagan face si el un pas Inainte, exprimandu-si dorinta „de aangaja cu Sovietele un dialog serios si constructiv, care sa serveasca la promovarea pacii, la reducerea armamentului si sa cla-deasca o baza de relatii reciproce constructive”, la care Gorbaciov raspunde binevoitor. Timp de mai bine de un an de-o parte si de alta s’au manifestat dorinti de apropiere, parca condusi de cineva din spate. Gorbacev a avansat atat de mult dorinta de a Inceta razboiul rece Incat a initiat o reducere unilaterala de 50%X a armamentului nuclear, dupa care a urmat Intalnirea dintre cei doi de la Reykjavik din Octombrie 1986, urmata de tratatele din 1987 de reducere de ambele parti a rachetelor intercontinentale (INF Treaty). In 1988 Gorbacev a initiat retragerea armatei din Afghanistan, ceeace a marit considerabil Increderea Vestului In actiunea Glasnost a lui Gorbaciov. In Decembrie 1988 Gorbaciov a anuntat la Natiunile Unite reducerea nu numai a armamen-tului nuclear si a rachetelor intercontinentale, ci si a armamentului conventional. Ceeace a dat o lovitura serioasa razboiului rece, a fost disolvarea Pactului Varsoviei In 1988. In Martie 89 au loc alegerile multipartide din Rusia, careia i-au urmat prabusirile regimurilor comuniste In restul tarilor Pactului Varsoviei, Incat pana la sfarsitului lui ’89 teroarea comunista s’a prabusiut In toate tarile, si zidul de la Berlin a Incoronat acest proces de prabusire .

Lawrence S. Kaplan Incheie capitolul cu privire la prabusirea comunismului al cartii sale ” NATO si Statele Unite” , aparuta In 1994 In Twayne Publishers , New York, din care am extras consideratiile de mai sus, cu cuvintele: „Cand NATO aniversa 40 de ani de existenta, liderii sai puteau fi satisfacuti de succesul nesperat. Adversarul nu numai ca a fost Invins, dar a fost transformat Intr’un obiectiv de interes al Vestului. Si instrumentul acestei conversiuni a fost enigmatica figura a lui Gorbaciov. A fost Glasnostul si Perestroica raspunsul sau la falimentara interventie sovietica In Afganistan? A fost o recunoastere a sarcinei ucigatoare a bugetului armatei asupra economiei sovietice? A fost insis-tenta lui Reagan cu programul SDI (Razboiul stelelor, – Strategic Defense Initiative) care ar fi impus Sovietelor sarcini de nesuportat? Este posibil ca toti acesti factori au jucat un rol In schimbarile initiate de Gorbacev pentru a salva un sistem economic falimentar. In acelas timp este In egala masura posibil ca In Incercarea sa de a atinge acest scop, si anume Inlaturarea sarcinilor financiare cauzate de razboiul rece, fara sa vrea a cauzat prabusirea sistemului pe care el a Incercat sa-l reInvigoreze…. „

Prabusirea cauzata de Gorbaciov a lasat In urma o casta de fosti nomenclaturisti care In situatia haotica ce aurmat prabusirii a pus stapanire pe posturile cheie ale vietii publice In deruta si pe toate unitatile economice si industriale existente. Acestia au creat epoca neo-comunista, care se va lichida definitiv odata cu preluarea destinelor neamului de o noua generatie educata In climat de libertate.

In concluzie, cel care a creat si Implantat comunismul In Rusia, apoi l-a Intins peste restul tarilor din Europa de rasarit, si pana la urma tot el l-a si daramat, conform documentelor Insirate mai sus, este sionismul. El a creat acel climat ostil practicei teroriste aplicate de sistemul comunist care pana la urma i-a cuprins si pe ei prin condam-narea celor doi evrei la Leningrad. In acest climat a putut veni In USA un presedinte ca Reagan, care sa Indrazneasca sa condamne public comunismul si care cu SDI (Razboiul stelelor) sa forteze Rusia sa renunte la cursa Inarmarilor. In acelas timp In interior, prin Andropov l-a cultivat si promovat pe Gorbaciov, a carui misiune a fost sa umanizeze sistemul. Puternica reactiune a multimilor In momentul liberalizarii Insa l-a depasit si regimul s’a prabusit.

Dupa ce Gorbaciov si-a Indeplinit misiunea In Rusia, a trecut la un esalon superior, sa puna umarul la organizarea noii ordine mondiale. In California, la Presidio , langa San Francisco, a Infiintat „Fundatia Gorbaciov”, unde-l gasim organizand o Intrunire a conducatorilor lumii, care urma sa aiba loc In toamna anului 1995. Au fost convocati „sute de conducatori ai lumii si mii de oameni de afaceri sa vina la el la San Francisco… ca sa discute treburile lumii”, scrie The San Francisco Chronicle. Dintre cei chemati vor fi alesi cei care-si vor asuma roluri In conducerea omenirii globalizate. Impre-una cu Maurice Strong, expert Inproblemele mediului Inconjurator , Michail Gorbaciov a redactat „CartaPaman-tului” , care va figura pe agenda Intalnirii din toamna. Printre cei invitati sunt: George Bush, fostul presedinte USA, Marga-ret Thatcher, fosta premiera a Marei Britanii, Vaclav Havel, presedintele Cehiei, Yasuhiro Nakasone, fost premier japonez, Desdmont Tutu, episcop anglican din Africa de Sud, activista comunista indigena Rigoberta Menchu, Ted Turner, magna-tul televiziunii cu plata din Statele Unite, Bill Gates, magnatul programelor de computere Microsoft, si Alvin Toftler, sfetnicul lui Newt Gingrich, actualul conducator al majoritatii republicane din Camera Reprezentantilor, s.a..

Alan Cranston, fost senator american si presedinte al Fundatiei Gorbaciov, a declarat ca Americanii nu mai au parere buna despre guvern si pentru asta ei trebue sa fie „reorientati”. Parte din reorientare va fi sa se hotarasca ce se va Intampla cu statele nationale’, (The New American, Vol 11, No 5,6, Martie 1995, extras din „Buletinul” Vol I, Nr. 4, 1995 „Studii Istorice Romanesti” Acest rol al lui Gorbaciov ne confirma ca Andropov si eu el au fost de la Inceput oamenii conspiratiei.

* * *

Dam mai jos traducerea unui articol aparut recent In Miami Herald, care cuprinde declaratiile ministrului apararii, Rodionov, si ale consilierului pentru securitatea nationala a lui Yiltsin, Batury, care ne ilustreaza starea actuala a armatei ruse, de care noua ar trebui sa ne fie atat de frica Incat sa cedam de jure de buna voie teritorii ocupate samavolnic de Rusi In 1940 si stapanite azi pe nedrept de Ucraina:

Si In continuare mai dam cateva extrase dintr’un articol aparut tot In Miami Herald In preziua Intalnirii la Helsinki dintre Cinton si Yiltsin, din 21 Martie 1997.

Armata rusa aproape de prabusire,

declara Ministrul Apararii Rodionov)

„Miami Herald” 8 Febr. 1997)

„Fortele armate ale Rusiei sunt atat de falimentare si Intr’o stare atat de decazuta Incat In curand nu vor mai fi In stare sa asigure securitatea celui mai mare arsenal atomic al lumii si nici macar sa-si apere tara”, au marturisit Vinerea trecuta Inalti functionari.

Cel mai rau lucru Insa este ca eu, Ministrul Apararii, prezidez acest proces de decadere al armatei si nu pot sa intervin cu nimic,” a spus Ministrul Apararii la o conferinta de presa. „Rusia se apropie In curand de un prag peste care daca trece, rachetele si sistemul nuclear devin incontrolabile” (Russia may approach a threshold soon beyond which rockets and nuclear system become unmanageable).

Pentru a primi mai mult de 250 milioane dolari restante (din bugetul statului), el s’a plans In scris Prese-dintelui Yeltsin, a carui sanatate subreda continua sa prezinte alte riscuri de securitate (nationala). Aceste lucruri au fost subliniate Vineri, cand s’a anuntat ca Intalnirea la varf USA-Russia a fost mutata mai aproape, la Helsinki,

Yuri M. Batury, consilierul pentru securitate al lui Yeltsin, s’a alaturat Vineri lui Rodionov In plangerile sale

despre starea mizerabila In care se gaseste armata. „Daca noi nu reusim sa rezolvam aceste probleme In urmatorii doi-trei ani, va fi foarte greu sa speram ca securitatea noastra va continua sa existe”.

Odinioara puternica.

Neobisnuitele concesii ale celor doi oficiali ai Apararii vin dupa luni de zile de rapoarte sosite din garnizoane asupra starii mizerabile In care se gaseste odinioara puternica armata de 1,7 milioane de membri. Guvernul pana acum este In res-tanta cu plata salariilor si Indemnizatiilor personalului armatei, Incat parte din ei sufar de subnutritie, In timp ce altii vand munitii pentru hrana si vodca. Mai mult de 110.000 din membrii armatei nu au locuinte. Sinuciderile In armata au crescut In ultimul an cu mai mult de 400 fata de anul trecut. „In anii din urma” spune Rodionov, „armata a primit doar 55%X din alocatiile bugetare pentru alimentatie, jumatate din alocatia pentru echipament si numai 6%X din alocatia pentru procurare de medicamente.”

„Razboiul din Cecenia a epuizat mult din rezervele armatei, In timp ce a oferit puternice dovezi de slaba ei capa-bilitate. Si acum niste Intrebari izbitoare: amaraciunea si neIntelegerile din randurile armatei nu vor produce o insta-bilitate politica care sa puna In pericol existenta guvernului?

„In aceasta situatie, cu morala si dotatia armatei decazute, se pot desvolta atat In industria de armament cat si In randul ofiterilor si soldatilorun proces necontrolabil„, a spus Ministrul Apararii, adaogand ca „conducatorii armatei trebue sa asiste pasivi la dezintegrarea Armatei si Marinei.”

* * *

Miami Herald, 20 Martie 1997

Titlul articolului:

„Clinton vede o Intovarasire Intre NATO si Rusia”,

Cu o zi Inainte Madeleine Albright, Secretara de Stat, a declarat: „Lor nu le place extinderea NATO-ului, dar nu-i asta problema. Extinderea lui Isi va urma cursul. Rusia nu va dicta termenii pentru NATO”.

Presedintele Clinton ramane ferm pe pozitia de a extinde NATO, In ciuda obiectiunilor Rusiei, dar In acelas timp a adoptat un ton mai conciliant, exprimandu-si speranta ca ” Rusia va deveni un adevarat partener al Aliantei.” („to make Russia a true partner of the alliance”.

In continuare Clinton a declarat la Casa Alba ca: „Noi vom adapta NATO pentru noi misiuni, a-l largi pentru a primi noi membri si a Intari tovarasia dintre NATO si Rusia”. In continuare Clinton a spus ca va Incerca sa Indrume discutiile Inspre trei domenii importante:

1, Sa avansam opera noastra de a construi o Europa unita, democratica si pentru prima data In istoria ei In pace. 2. Sa reducem armele de distrugere In masa, si

3. Sa extindem parteneriatul economic avantajos atat pentru noi cat si pentru Rusia.

NATO are dorinta de a accepta cel putin trei noi membri din fostul bloc comunist, Polonia, Cehia si Ungaria, care vor primi promisiuni formale de aparare Impotriva unui atac (formal promise to defend them against attack).

Madeleine Albright a declarat Marti ca: „NATO nu are inamici la rasarit. Rusia nu are inamici la Apus. Nu mai suntem In 1949, si nici 1989. Astazi ne gasim cu totii deaceeasi parte.” Daca NATO si Rusia se gasesc de aceeasi parte, care parte o are de ales Romania ca sa se puna la adapost de ce si de cine?

In 1924 Internationala comunista a elaborat un plan de Impartire a Romaniei In cinci zone si a trasat zonele si sarcinile ce le are PCR-ul de a-l executa. Internationala III-a a fost constituita In 1919 de Lenin si Trotsky cu scopul de a Inlesni raspandirea comunismului peste restul Europei. Dar Trotsky mai facea parte si din gremiul de conducere al Sio-nismului, cel care a elaborat planul de Implantare al comu-nismului In Rusia si de raspandirea lui In Europa. Deci planul venea de la Sionisti peste Internationala comunista. Partidul comunist roman aderase la Internationala III-lea si ca atare la programnul acesteia, acceptand desmembrarea Romaniei si chiar militand pentru ea. In acest spirit au fost educati si Indoctrinati toti membrii PCR, de a nu recunoste Basarabia ca fiind a Romaniei pentruca nu o recunostea Rusia, careia PCR Ii era supus. O dovada pentru aceasta supunere a PCR fata de Moscova ne-o livreaza chiar fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu, care ca tanar student, adica din convingere , sustinea ca ” Basarabia nu este pamant roma-nesc si nu va fi niciodata”. (Saptamanalul „Romania” din 7-13 Febr. 1992). Consecvent, mai tarziu ca presedinte, recunoaste si consemna acest lucru In tratatele cu Rusia actuala. Dar dl Iliescu mai joaca Inca roluri importante In politica Romaniei ca sef de partid si conduce aceasta fractiune In Senat. Este logic sa deducem ca toti cei educati si Indoctrinati de PCR si care mai joaca un rol In politica Romaniei sa aiba aceleasi vederi si sentimente anti-romanesti ca si presedintele lor.

NATO spune ca va accepta aderarea la alianta a treitari din fostul bloc comunist, Polonia, Cehia si Ungaria. Raman adica pe dinafara Bulgaria si Romania. Este ceeace Roosevelt Ii scria lui Zabrousky (vezi mai sus), ca sa-i spuna lui Stalin, ca: ” (Stalin) va pastra un mare camp de expansiune In micile tari inconstiente din rasaritul Europei si va recupera toate teritoriile care au fost temporar smulse Marei Rusii.” Este o dovada In plus ca Roosevelt juca rolul de executant al planurilor Izraelului, pentru ca altfel, el ca presedinte al USA, nu ar fi putut sa nesocoeasca dreptul la autodeterminare al popoarelor , si sa-i comunice lui Stalin capoate sa dispuna de micile tari inconstiente din rasaritul Europei.” Impunerea regimurilor comuniste de catre armata sovietica, cu ajutorul nelimitat al Statelor Unite, confirma scrisoarea lui Roosevelt catre Zabrousky.

La Intalnirea la varf care are loc acum, In 20 Martie 97, NATO apare ca o diversiune a politicii americane. NATO a fost creat sa apere Europa, dar Europa nu mai are de ce sa se teama, asa cum Insasi Secretara de Stat Albright a declarat (mai sus), ca „amandoi sunt de aceeasi parte”. In plus, ex-perienta din Yugoslavia a demonstrat ca NATO nu e In stare sa ia decizii de interventie unde securitatea ei nu este amenintata, si asta din cauza neIntelegerii dintre membri. Interventia NATO-ului In Yugoslavia s’a produs la cererea si ca intrument al ONU-ului. Alte functiuni nu mai poate avea. Comunismul s’a prabusit, Pactul Varsoviei este disolvat. NATO sau moare, sau capata alt rol, acela de „politie” la dispozitia ONU-ului. Este singura organizatie militara internationala care dispune de echipament, structura si logistica care sa-i permita sa joace rolul de politist al Natiunilor Unite. Insa din aceasta organizatie, NatiunileUnite, fac parte toate tarile, inclusiv Romania. Atunci de ce trebue sa sacrifice Romania trup din trupul ei, pentru a intra In NATO, care-i mai mult prin nori decat pe pamant?

* * *

Problema actuala pentru conducatorii Romaniei, cred ei ca ar fi sa aleaga Intre a intra In NATO sau sa ramana sub influenta Rusiei. Dilema este ireala si artificial creata, cu scopul tocmai sa produca o anume psihoza care sa faciliteze desmembrarea Romaniei. Ce ne facem ca vin Rusiii peste noi?

Este adevarat ca o pozitie total neutrala nu exista, c u atat mai mult In conditiile de azi ale omenirii cu atata Intrepatrundere cauzata de extraordinara circulatie a oameni-lor, bunurilor si informatiilor. Dar trebue totusi sa ne Intrebam: cine ar putea sa ne oblige sa Intram acum In graba In acest NATO? Pentru a scapa de cine si a obtine ce? Se vorbeste insitent de amenintarea din partea Rusiei, cand In realitate ea este la pamant, cum ne-o dovedeste exemplul conflictului lor armat din Cecenia si mai ales revelatiile propriului lor ministru al Apararii In articolul de mai sus. Rusia ar putea deveni pentru noi un pericol mult mai tarziu, poate peste vreun deceniu.

Care-i situatia dintre noi, Ucraina si Rusia:

– In 26 Iunie 1940 Rusia ne-a dat un ultimatum sa-i cedam Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutul Herta. In ultimatum ne-a amenintat cu razboi daca nu acceptam. Germania ne-a spus ca nu avem alta scapare. Ultimatumul de altfel, ne-a fost dat bazandu-se pe Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 August 1939.

– Insusi tratatul de pace din 10 Februarie 1947 stabileste ca „frontiera sovieto-romana este fixata In conformitate cu acordul sovieto-roman din 28 Iunie 1940,” (Art. I, al. II).

– Nu a existat un acord sovieto-roman de care vorbeste Tratatul de Pace. A existat doar acel ultimatum si raspunsul Romaniei, care este: „Guvernul Regal Roman, pentru a evita gravele urmari pe care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor In aceasta parte a Europei, se vede silit sa accepte conditiile de evacuare specificate In raspunsul sovietic.” In acest raspuns este vorba adica de evitarea unui conflict armat. Asta a fost baza cedarii acestor teritorii si a stapanirii lor de catre Rusi din 1947 (de la Tratatul de Pace) si pana la daramarea Uniunii Sovietice si declararea de catre Insusi Parlamentul rus, la 24 Decembrie 1989, al Pactului Ribbentrop-Molotov drept nul.

Din acel moment aceste teritorii ar fi trebuit sa revina automat Romaniei. Posesiunea lor In continuare de catre Ucraina este cu totul neIndreptatita. Ucraina pe timpul cedarilor nu a existat ca stat. Dupa renasterea sa, ea este Indreptatita la teritoriile Inglobate In Uniunea Sovietica dupa primul razboi mondial Impotriva dreptului lor la auto-determinare. Ea nu se poate prevala Insa de cuceririle abuzive ale Uniunii Sovietice de la alte tari, ale caror frontiere au fost stabilite pe baza dreptului de autodeterminare si apoi consfintite prin Tratatul de Pace din 1920. In consecinta, nu exista nicio baza legala care sa justifice posedarea acestor teritorii de catre Ucraina.

De altfel, Nistrul ca frontiera Intre Moldova si Rusia a fost recunoscut Inca de Petru cel Mare prin Tratatul Incheiatcu Dimitrie Cantemir la 1711.

Intre noi si Rusia acuma s’a ridicat Ucraina, al carei dusman este vecinul ei de la rasarit si miaza noapte, Rusia. Este de neInteles, cum de Ucraina nu cauta buna noastra vecinatate, cand ea este mult mai vulnerabila la eventualele tendinte imperialiste ale Rusilor decat noi? Intelepciunea ar trebui sa-i spuna sa se puna bine cu noi ca sa-i acoperim spatele In fata dusmanului. Noi nu-i suntem dusman daca ea renunta la ceea ce nu este al ei. In felul acesta ar putea mai usor sa-si pastreze ceeace cu adevarat este al ei. Puternica minoritate rusa din Ucraina, Inrudirea lor slava si apropierea linguistica dintre ei Ii poate crea Ucrainei oricand greutati serioase. Solutia pentru ea ar fi sa se ralieze cat mai mult spre tarile vecine la vest, Romania si Polonia.

Singura explicatie pentru atitudinea suspecta a Ucrai-nei este ca ea Isi ia timp, sperand ca In febra care i-a cuprins pe Romani sa poata primi recunoasterea de drept a posesiunii lor asupra Bucovinei si Sudului Basarabiei. Dupa ce ar primi aceasta recunoastere, ar putea sa ne faca curte pentru a obtine relatii de buna-vecinatate.

Este ceeace ar trebui sa facem noi, pentru ca deo-camdata nu ne ameninta nimeni. Sa avem adica rabdare sa se limpezeasca apele, care cred ca va fi In favoarea noastra. Tare este acela care stie sa-si stapaneasca nervii Intr’o situatie critica.

Nimeni nu are dreptul sa cedeze o brazda din teritoriul pe care-l locuim si stapanim de la Boerebista Incoace. Ceda-rea oricarei fasii de pamant, cat ar fi ea de mica, ar Insemna nesocotirea dreptului dat de Dumnezeu, de a trai pe pamantul pe care te-ai nascut si a obligatiei data tot de Dumnezeu, de a-l apara cu orice pret, obligatie onorata si sfintita In trecutcu jertfele neamului romanesc de mai bine de doua mii de ani. Numai prin ele existam si la ele nu putem renunta cu niciun pret, Inafara de cel al sangelui.

– Traiasca Romania Intregita!

– Traiasca Romania independenta!

– Traiasca Romania crestina!

– Traiasca Romania eterna!

Cuprinsul

1. Introducere……………………………………………………………..

2. Cine a creat comunismul………………………………………………..

3. Cine au fost capii regimului comunist In Rusia……………………

4. In institutii…………………………………………………………………..

5. Cine a hotarIt cedarea tarilor din rasaritul Europei Rusilor…….

6. Roosevelt, instrument al conspiratiei…………………………………….

7. Indiscretiile cu talc ale lui Roosevelt……………………………………

8. Istoricul Keith Eubank despre Teheran…………………………………

9. Precizarea lui Churchill……………………………………………………..

10. Roosevelt si sfetnicul sau Hopkins………………………………………

11. La Teheran Roosevelt se instaleaza In Ambasada Sovietica……..

12. Spania afla de existenta conspiratiei………………………………….

13. Rezolutia Conferintei rabinilor din America – 1956………………..

14. Cine este Benjamin Freedman…………………………………………

15. Suna glasul pacii………………………………………………………….

16. Armata rusa aproape de prabusire……………………………………….

17. Clinton vede o Intovarasire Intre NATO si Rusia…………………..

http://www.geocities.ws/historicalromanianstudies/zabrousk.htm

1 comentariu »

  1. BENJAMIN H. FREEDMAN – EVREUL CARE NU MINTE

    Cine a declanșat și la ce au folosit războaiele mondiale?
    Au existat și evrei care au spus adevărul

    Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010
    Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W. Wilson, în 1961

    Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.
    Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
    Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
    În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.
    În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”. La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.
    Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”. Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.
    Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
    Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.
    După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.
    Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.
    După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”. Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.
    Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.
    De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.
    Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: „Iată, într-adevăr, trădare!”.
    A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…
    Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.
    Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.
    Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.
    Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune „Shema’Israel” în loc de „Tatăl Nostru”. Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.
    Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.
    Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.
    Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.
    Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.
    Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.
    Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
    Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.
    După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!” Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii…
    Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: „Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”. Era o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.
    În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: „Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration”. Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.
    Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany. Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleriştii!” sau „Asasinii!” – aşa cum se face uneori în Sud.
    Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.
    În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.
    Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!”. Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.
    Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania. Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.
    Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-1 consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.
    În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.
    În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”.
    Aşa cum azi, în America, spunem „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.
    Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.
    Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.
    Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.
    Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.
    În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-1 faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-1 vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.
    Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.
    Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.

    Benjamin H. Freedman

    Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

    Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense. Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem. E suficient să parcurgeţi cu atenţie discursul său.

    Prelucrare de Karen Miller

    Comentariu de Fabio — Ianuarie 1, 2012 @ 3:17 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: