Middle East atemporal

Aprilie 17, 2012

Povestea unei trădări – Obama și Israelul

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 4:10 pm

Președinte Barack Obama nu trădează doar interesele interesele Europei de Est și ale Statelor Unite, ci și pe ale aliaților Americii din Orientul Mijlociu. Israelul, probabil țara cea mai loială parteneriatului cu SUA, a devenit ținta administrației democrate de la Casa Albă.

Pe 4 iunie 2008, Obama a ținut un discurs în fața Comitetului Americano-Israelian pentru Afaceri Publice (American-Israeli Public Affairs Committee, AIPAC). Cu doar o zi înainte obținuse în alegerile primare numărul necesar de voturi pentru a deveni candidatul Partidului Democrat pentru cea mai înaltă funcție în stat, cea a președintelui republicii. Aflat încă în campanie electorală și având nevoie de voturile comunității evreiești, preponderent de stânga, susținătoare a Partidului Democrat american, Barack Obama a încercat să își asigure audiența că este la fel precum contracandidatul său republican, John Mccain, un ferm susținător al Israelului.

„Permiteți-mi să fiu direct. Securitatea Israelului este sfântă. Este ne-negociabilă. Palestinienii au nevoie de un stat care este și coeziv, și care le permite să prospere – dar orice înțelegere cu poporul palestinian trebuie să apere identitatea Israelului ca stat evreiesc, cu granițe securizate, recunoscute, ce pot fi apărate. Și Ierusalimul va rămâne capitala Israelului și trebuie să rămână indivizibil.” – Barack Hussein Obama, AIPAC, 4 iunie 2008.

În discursul de la AIPAC, a făcut o trimitere la un unchi care participase în timpul celui de-al doilea război mondial la eliberarea Buchenwald. Cu doar o lună înainte, Obama afirmase că o rudă de-a sa participase la eliberarea Auschwitz-ului.

 

„Am avut un unchi care a făcut parte din primele trupe americane care au intrat în Auschwitz și au eliberat lagărele.” – Barack Hussein Obama, 26 mai 2008 (Memorial Day)

În realitate, Auschwitz-ul fusese abandonat de naziști și primele trupe care au intrat în lagăr au fost cele sovietice. Armata americană nu a intrat vreodată în Auschwitz, întrucât acesta se aflase în Polonia ocupată de sovietici. Unchiul lui Obama, Charles Payne, a făcut parte din rândul forțelor americane care au intrat în Ohrdruf, subsecție a lagărului Buchenwald din Thuringia, Germania.

Această neconcordanță ține, desigur, atât de lipsa de respect față de rudele sale albe, cat și de spoiala de cultură pe care președintele american a acumulat-o în anii de studiu. Această incultură s-a văzut foarte bine și la marele discurs din Cairo, când Obama a ridicat în slăvi contribuția islamică la civilizație și a anunțat o schimbare majoră în politica americană față de Israel.

Obama promisese evreilor că va susține statul israelian, dar făgăduise și musulmanilor că va schimba atitudinea Americii în ceea ce îi privește. În campania electorală din 2008, spusese că în primul an de mandat va ține un discurs de importanță majoră în una din marile capitale ale lumii islamice. În cele din urmă, simpatia față de musulmani a atârnat mai mult în balanță decât promisiunea făcută evreilor.

„Puternicile relaţii ale Americii cu Israelul sunt binecunoscute. Această relaţie nu poate fi ruptă. Este bazată pe legături culturale şi istorice, și pe recunoașterea că aspiraţia pentru un cămin evreiesc este înrădăcinată într-o istorie tragică imposibil de negat.”

[…]

„Pe de altă parte, este de asemenea de netăgăduit că poporul palestinian – musulmani şi creştini – au suferit în efortul de căutare a unei patrii. Pentru mai mult de şaizeci de ani ei au suferit durerea dislocării. Mulţi aşteaptă în lagăre de refugiaţi în West Bank, Gaza şi în zonele vecine pentru o viaţă paşnică şi sigură pe care ei nu au fost niciodată capabili să o ducă. Ei îndură umilinţe zilnice – mai mari sau mai mici – ce vin cu ocupaţia. Deci să nu fie niciun dubiu: situaţia pentru poporul palestinian este intolerabilă. America nu-şi va întoarce spatele către aspiraţiile legitime palestiniene pentru demnitate, şansă de progres şi un stat propriu.

De zeci de ani, ne aflăm într-un impas: două popoare cu aspiraţii legitime, fiecare cu o istorie dureroasă care face compromisul dificil de definit. Este uşor să arăţi cu degetul – pentru palestinieni să arate la deplasarea adusă de fondarea Israelului, iar pentru israelieni să arate către ostilitatea constantă şi către atacurile de-a lungul întregii sale istorii, atât între graniţele proprii cât şi dincolo de ele. Dar dacă vom vedea acest conflict numai dintr-o parte sau alta, atunci vom fi orbi la adevăr: pentru aspiraţiile celor două părţi, singura soluţionare pentru ambele părţi va fi găsită prin două state, în care israelienii şi palestinienii vor trăi fiecare în pace şi securitate.”

[…] „israelienii trebuie să accepte că aşa cum nu poate fi negat dreptul Israelului la existentă, nu poate fi negat nici acela al Palestinei.Statele Unite nu acceptă legitimitatea continuării implementării de noi aşezări israeliene. Această construcţie violează acordurile anterioare şi subminează eforturile de realizare a păcii. Este momentul ca acest proces de implementare de aşezări să înceteze.” – Barack Hussein Obama – Cairo, Egipt, 4 iunie 2009

La Cairo, Barack Obama a legat existența Israelului de Holocaust, deși mișcarea sionistă a patriotului evreu Theodor Herzl apăruse cu mult înainte ca național-socialismul lui Adolf Hitler să fi apărut măcar în Germania; a numit stăpânirea israeliană „ocupație”, aidoma islamiștilor și antisemiților de pretutindeni; a negat Israelului dreptul de a-și exercita suveranitatea asupra propriului teritoriu, declarând că este imoral ca israelienii să înființeze așezări și să construiască clădiri acolo unde arabii au interese; a practicat relativismul și pus în aceeași oală terorismul arab și preocuparea legitimă a israelienilor pentru securitate; a ignorat cu bună știință că arabii sunt victimele propriei violențe, deși nici problemele economice „palestiniene”, nici blocada nu ar exista dacă terorismul antisemit al arabilor nu ar fi o cunoscut o asemenea dezvoltare.

Pe drept cuvânt, vorbind despre discursul de la Cairo al președintelui american, Charles Krauthammer avea să observe că Obama „a făcut în trei minute mai mult pentru a delegitima existența Israelului decât orice alt președinte din istoria americană.” Președintele american abia își începuse politica anti-israeliană.

În septembrie 2009, a vorbit în fața Organizației Națiunilor Unite. Și de această dată a atacat suveranitatea Israelului.

„Cerem în continuare palestinienilor să oprească instigările împotriva Israelului și subliniem în continuare că America nu acceptă legitimitatea înființării de noi așezări israeliene.” – Barack Hussein Obama, New York (sediul ONU), 23 septembrie 2009.

Granițele au fost puse și ele la îndoială de liderul american.

„Credem că granițele Israelului și ale Palestinei trebuie să aibă ca bază liniile de separație din 1967, cu schimburile de teritorii convenite, astfel încât ambele state să beneficieze de granițe sigure și recunoscute.” – Barack Hussein Obama, Washington DC, 19 mai 2011

Pentru Barack Obama nu conta că granițele din 1967 erau rezultatul unui armistițiu, semnat în urma nenumăratelor agresiuni arabe, ori că sunt practic imposibil de apărat și invită la agresiune.

De atunci încoace, atacurile administrației democrate la adresa Israelului s-au intensificat. Oficialitățile statului evreu au fost în mod constant atacate, apostrofate sau umilite de Obama și colegii săi. S-a ajuns atât de departe, încât președintele american le-a primit la Casa Albă pe o ușă lăturalnică, a refuzat să ia cina cu ele și le-a servit mâncare pe care nu o puteau mânca din considerente religioase.

Obama nu a apărat Israelul în nici un moment important din ultimii ani. Când Flotila Păcii a fost oprită de autoritățile israeliene și întreaga comunitatea mondială a atacat statul evreu pentru presupusa sa violență (deși imaginile erau cât se poate de clare: soldații evrei fuseseră bătuți crunt și înjunghiați de pacifiștii turci), președintele american a tăcut. Ba mai mult, Israelul a fost condamnat de nenumărați alți oficiali din jurul lui Obama (Joe Biden, Hillary Clinton, Leon Panetta, Robert Gates etc.), de fiecare dată au avut ocazia.

Dacă privim lumea de astăzi, devine evident că dușmanii Israelului au prins tot mai mult curaj. Agresivitatea „palestiniană” a crescut: Hamas agită în continuare sabia războiului, iar Autoritatea Palestiană a lui Abbas sanctifică ucigași antisemiți atunci când nu pune la îndoială dreptul Israelului de a exista. În Egiptul post-Mubarak, antisemitismul este atâțat de islamiștii din Frăția Musulmană care își doresc un război sfânt cu Israelul. Siria lui Assad se zguduie sub războiul civil care opune dictatura criminală unor islamiști tot pe atât de periculoși. Iranul lui Ahmadinejad se apropie cu pași reprezi de armele nucleare de care are nevoie pentru a-și îndeplini visul de a rade „entitatea sionistă” (după cum numește Israelul) de pe fața planetei.

Și în tot acest timp…

„Acest președinte [Barack Hussein Obama n.t.] a făcut mai mult pentru a delegitima și submina poziția Israelului în lume decât oricare alt președinte.” – Charles Krauthammer

Documentarul Daylight: The Story of Obama and Israel examinează politica rușinoasă a președintelui democrat Barack Obama față de statul evreu.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: